Mocănița Huțulca (Moldovița)
Mocănița Huțulca reprezintă principala atracție a Moldoviței, județul Suceava, și una dintre cele mai importante ale frumoasei Bucovina, alături de mănăstirea Moldovița care se află puțin mai jos în comuna Vatra Moldoviței.
Din această cauză unii o numesc simplu, Mocănița Moldovița. Totuși, numele autentic ar fi Huțulca. Localnicii așa o numesc. Huțulca, conform DEX, este o melodie după care se joacă un dans tradițional. Huțulii, că de la ei se trage acest regionalism, sunt locuitorii de la izvoarele Siretului și Ceremușului, zonă cunoscută ca Obcinele Bucovinei dar se regăsesc și prin Maramureș și Ucraina.
Revenind la Mocănița Huțulca, eu am am trecut repetitiv pe aici dar până anul trecut pe vremea aceasta n-am călătorit cu ea. Am încercat la un moment dat, însă trenul nu circula în ziua respectivă, așa că am zis că rămâne pe altădată.
Anul trecut am venit special pentru mocăniță aici. Mă rog, am făcut un tur de câteva zile prin Moldova cum fac de ceva ani deja, și era chiar păcat să nu fac o tură cu mocănița. Sper să ajung și iarna o dată aici când e zăpadă multă. Poate chiar iarna asta, vedem…
Mocănița Huțulca a devenit foarte apreciată în ultimii ani. Istoria acesteia merge mult înapoi în timp până în anul 1888. Atunci s-a construit 23,9 km de cale ferată cu ecartament îngust de 800 mm, având ca scop transportul lemnului din pădure la gaterele din zonă.
Ulterior s-a modificat ecartamentul liniei la 760 mm, a apărut alt proprietar și de-a lungul anilor s-a tot prelungit traseul acesteia. În anul 1987 linia ferată măsura circa 73 de km. În 2001 s-a încheiat rolul mocăniței de a transporta lemn.
Din 2005 Mocănița Huțulca este administrată de SC CFI SRL, care a făcut-o tot mai cunoscută și apreciată. Mie personal, mi se par interesante locomotivele cu aburi, până în prezent călătorind cu 3 mocănițe: Mocănița Huțulca, Mocănița de pe Valea Vaserului și Mocănița de la Sovata. Mai sunt câteva și prin Apuseni dar sunt pe listă.
Mocănița Huțulca are startul traseului din gara CFF Moldovița și oprește în Argel, mai exact în Poiana Zigreva.
Traseul este unul relativ scurt, puțin peste 10 km dus, dar este spectaculos toamna. Din poze văd că iarna e și mai și. De asta vreau să ajung într-o iarnă aici.
Calea ferată a mocăniței urmărește cursul râului Moldovița, o zonă pitorească, liniștită, de poveste.
Puteți admira pe traseu gospodăriile localnicilor, dealurile împădurite, râul sau puteți face poze din mers. Timp de jumătate de oră durează traseul doar la dus.
În Argel însă se face pauză de o oră, poate și mai bine, timp în care puteți mânca, face cumpărături, alte poze și așa mai departe.
Este amenajat un loc la fel ca la Mocănița de pe Valea Vaserului, unde se pot cumpăra diverse obiecte de artizanat, produse, mâncare și băuturi tradiționale. Vă zic sincer că mâncarea e super bună aici.
Aici la popas am făcut poze cu telefonul mai mult. Ca să obții poze spectaculoase ar trebui să mergi înaintea mocăniței ca să o surprinzi venind. Dar se pot fotografia detalii, cum am făcut și eu.
Să mai menționez că eu am prins o vreme destul de rezonabilă și vagoanele mocăniței nu erau cu folii, sticle, ferestre sau alte asemenea ci la liber, cu vântul fluturând prin plete. :)))
Iarna, am văzut în poze că se folosesc vagoanele acoperite. Apoi am aflat ulterior că sunt și încălzite. Mocănița Huțulca are și de astea. Deja sună a lux.
Trebuie ținut cont că Mocănița Huțulca nu circulă în fiecare zi. Pe deasupra, dacă nu sunt destui călători se poate modifica programul sau se anulează efectiv cursa.
Alt aspect important, pentru mine cel puțin, este că locomotiva cu abur circulă doar uneori. Trebuie verificat pe site-ul mocăniței ce și cum înainte de a veni aici. Se fac și rezervări dar eu n-am avut ci am venit direct. Totul a fost ok. Totuși, vă recomand să veniți cu 20-30 de minute mai repede la gară ca să nu aveți surprize.
Prețurile față de anul trecut au crescut puțin, fiind 50 de lei pentru un adult si 30 de lei pentru copii peste 2 ani. Cei sub 2 ani au gratuitate.
Ce vreau să mai zic, că e important, este că vânzătorii care ne așteptau la finalul turului au fost super, super cumsecade. Erau joviali, pregătiți ca la carte și încântați să ne vadă. Chiar dacă vorbim în fond despre comerț, atitudinea lor caldă mi s-a părut absolut binevenită. Am tot respectul și aprecierea pentru ei. Foarte bine ne-au primit. Mai mare dragul să vizitezi așa zone.
Când am plecat de acolo, și-au lăsat mesele și alte activități și au venit să ne salute. Ne făceau cu mâna și ne urau drum bun. Mi s-a părut de foarte bun simț. Te fac oamenii să te simți important. E frumos…
Ca și încheiere, repet pe scurt:
– Mocănița Huțulca nu circulă zilnic. Verificați site-ul lor înainte și eventual sunați-i.
– Nu merge mereu locomotiva cu aburi. Deci dacă vă doriți aburi și sunetul specific, să întrebați la gara ce și cum.
– Zona este plină de obiective turistice interesante. Chiar în Moldovița, aproape de gară de altfel, se află Muzeul Ouălor Încondeiate Lucia Condrea. Câțiva km mai jos, în Vatra Moldoviței se află cunoscuta Mănăstire Moldovița, loc cu o bogată istorie. Am fost de vreo 5 ori pe aici.
– La nici 20 de km distanță este tiroliana cea mai lungă din țară, Pasul Palma, pe care m-am și dat o tură. Dacă rețin bine avea peste 1,1 km în linie dreaptă într-un singur tronson. E la înălțimi de până la 100 de metri și atinge viteze de 100 de km/h.
– De la tiroliană în 10 minute sunteți la o altă mănăstire celebră și spectaculoasă – Sucevița. Și aici am fost de câteva ori și am și rămas cazat la niște localnici super de treabă într-un an.
– În direcția opusă, aveți Transrarăul cu alte 3 mănăstiri frumoase și evident cu masivul Rarău. Aici se pot face trasee montane pe Pietrele Doamnei, Popii Rarăului și Vârful Rarău. Am fost și pe aici de 2 ori. Urmează să scriu articole despre locurile astea.
– Tot în apropiere se pot face drumeții pe Vârful Giumalău, alt masiv căutat de iubitorii de natură. Am urcat și pe el în miez de iarnă acum 2 ani.
No Comments