Vârful Giumalău – ceață totală și minus 20 de grade
Pe Vârful Giumalău am fost după mijlocul lui ianuarie, anul trecut. Am tot amânat scrierea acestui articol că nu am poze decât cu telefonul, deși aici am avut aparatul foto cu mine. Acest fapt s-a datorat vremii nu prea plăcute de care am avut parte. Să vă detaliez.
Veneam din Munții Călimani și am zis că dacă sunt așa aproape de Bucovina să nu mă duc acasă, ci să mai fac o drumeție. Așadar am ales Giumalăul. Inițial mă gândeam la Ceahlău dar acolo mai fusesem, vara ce e drept, pe Giumalău însă nu.
Fiind seara târziu deja când am ajuns în Rusca, nu mi-am mai bătut capul cu cazarea și am ales să dorm în mașină pe platformă. Aveam și cort la mine dar erau deja -10 grade, deci nu prea îmi surâdea cortul, mai ales că a doua zi pe Vârful Giumalău se anunțaseră -20 cu vânt puternic și ceață.
Inițial nu știam exact unde să mă opresc cu mașina deoarece era o barieră chiar la ieșirea din sat și am preferat să nu o trec. Așa că am rămas chiar în sat, am tras pe dreapta unde aveam și semnal la telefon, m-am pregătit de somn și aia a fost. Noaptea m-am trezit de vreo 2 ori și am pornit motorul cate vreo 20 de minute că era prea frig. Aș fi putut fără, dar aveam efectiv apă pe geamuri de la umezeala provocată de respirație. Una peste alta, a fost destul de ok ținând cont că era mijloc de ianuarie.
A doua zi m-am trezit devreme, pe la vreo 6 dar am stat pe telefon, am mâncat și am studiat vremea. Nu prea-mi venea să ies din sacul de dormit. Vremea se anunțase urâtă în a doua parte a zilei și cu vânt puternic. Mi-am făcut curaj ca în armată și am ieșit la înviorare.
Până am fost pregătit cu totul și gata să pornesc pe jos erau deja oameni prin sat, că era zi de luni. Numai bine să întreb dacă e ok să trec de barieră cu mașina și am aflat ca da. Super!
Cred că vreo 3,5 km am reușit să înaintez cu mașina dar apoi am fost nevoit să o las pe marginea potecii deoarece pe alocuri era zăpadă mai mare și gheață pe dedesubt. Am avut lanțuri pe roțile din față dar eu eram oricum pregătit să merg pe jos, deci a fost un plus pentru mine din start faza asta. Am doar tracțiune față și n-aș fi reușit oricum să urc prea mult. Cu un jeep puternic 4×4 se poate urca până la cabana Giumalău că am văzut urme care posibil să fi fost din weekend. Mă rog…
Apropo de cabană, sunasem la ei că aș fi rămas o noapte pentru pozat cerul, apusul, răsăritul dar nu era nimeni acolo. Mi-a spus doamna proprietară la telefon că sunt în carantină și nu e nimeni acolo. No, great. N-am avut parte nici măcar de o masă caldă, măcar așa de experiență, de luat pulsul cabanei… Data viitoare poate.
Să nu uit de traseu: Rusca (pe valea Rusca) – Cabana Giumalău (TR) – Vârful Giumalău (PA). Marcajul folosit pe această rută este triunghi roșu și punct albastru după cum se vede în parantezele de sus. Sunt mai multe variante de a ajunge pe acest vârf. Data viitoare cred că voi urca de pe Transrarău urmând banda roșie. Posibil să fie mai lejer pe aici, nu știu.
Durata traseului până la cabană a fost undeva la 1 oră și jumătate ținând cont că am urcat fără pauze. Dacă porniți chiar din sat pe jos probabil faceți o oră în plus.
În poze se vede mașina și zăpadă puțină pe unde am pozat drumul, dar au fost locuri cu strat mai serios și au fost porțiuni și cu gheață dedesubt. De fapt lanțurile le-am pus pentru gheață și doar cât am întors mașina pe cărare, până atunci înaintând fără. Puteam să nu le folosesc deloc.
Drumul e destul de larg prin zonă, frumos, o plăcere să-l parcurgi. Mi-a plăcut mult că am fost singur cuc pe acest traseu tur-retur. N-am întâlnit pe nimeni și nici animale decât o ciocănitoare. Pe asemenea vreme nu e prea indicat să mergi singur pe munte, dar mie îmi place.
Pe traseu este o sursă de apă lângă un loc de popas amenajat. Nu se poate rata că e chiar la cărare.
După ce am ajuns în golul alpin, zăpada era tot mai mare pe alocuri și mă întrebam dacă o să reușesc să urc până pe vârf, că eram fără rachete. De regulă mă afundam 15-20 de cm dar în multe locuri și mai ales către vârf intram și până la genunchi în omăt. Nu a fost problemă dar asta mă solicita suplimentar. Vântul deja era tot mai puternic și ceața ba se lăsa, ba se ridica.
În apropierea cabanei am stat vreo 5 minute dar n-am avut chef de mâncat că era un frig deja… Nici aparatul foto nu l-am scos defel. Cum ziceam, se anunțaseră -20 de grade plus vânt, păi poți resimți și -30 în acest mod. Îți cam umblă la starea de bucurie să zic așa…
De la cabană până pe vârf am făcut o oră. Partea proastă, dacă vă vine să credeți, e că la un moment dat s-a lăsat o ceață de nu mai vedeam nici la 5 metri măcar. Dacă până atunci mai scoteam telefonul și mai pozam peisajul, în apropierea vârfului nu vedeam nimic decât alb și nuanțe de gri.
Mă tot învârteam și nu reușeam să găsesc ditamai crucea care se află pe vârf. M-am uitat și pe o aplicație, dar îmi zicea că-s acolo, chiar pe vârf dar nu reușeam să văd marcajul cu vârful, cu altitudinea, crucea, lanțul care o înconjura… Pentru că deja era crunt de frig, vântul mai că mă mișca de pe picioare, am zis că asta e. Am ajuns pe Vârful Giumalău dar nu fac poză. Îmi părea rău, că sperasem ca sus să pot scoate aparatul să pozez Rarăul, împrejurimile. În unele clipe vedeam câte ceva dar apoi ceața bloca rapid vederea și tot așa. Ghinion.
Cred că m-am învârtit aiurea vreo 10 minute pe vârf până am decis că e de ajuns și să o tai la vale. Am pornit repejor dar mă tot uitam în spate dacă se ridică ceața. Cred că am făcut vreo 100 de metri și am întors capul, surpriză, am văzut crucea. Practic fusesem lângă ea efectiv, dar cumva nu o văzusem din cauza vizibilității extrem de reduse. Să nu vezi o cruce de 9 metri și un țarc cred că e clar ce vizibilitate fusese fix în momentele alea…
Nu m-am reîntors să pozez. Pur și simplu am luat-o la fugă la vale și în 10 minute fix am fost lângă cabană. Ca niciodată. Traseu de o oră l-am făcut în 10 minute la retur. Zăpada mare mă ajutase cumva la stabilitate căci n-am căzut niciodată și nici măcar n-am alunecat decât controlat. A fost chiar fain. 😛
De la cabană până la intrarea în pădure n-am mai pozat deloc că vremea era tot mai rea. Până la mașină am făcut vreo oră fără grabă de data asta și cum coboram în altitudine ceața se risipea. Era înnorat total și a început și să ningă dar vizibilitatea cum mă apropiam de sat era bună. De ar fi fost așa și pe vârf…
Apropo de munte, Vârful Giumalău are o altitudine de 1857 de metri și e cel mai mare din acest masiv. Munții fac parte din Carpații Orientali din grupa Moldo-Transilvană. Pentru că sunt vecini cu Rarăul mulți îi pomenesc împreună, Rarău – Giumalău. Am poze cu acest vârf de când am fost și prin Rarău, toamna lui 2019.
Traseul spre Vârful Giumalău este unul destul de accesibil, să nu zic chiar ușor. Nu există nici o porțiune periculoasă sau tehnică. Iarna însă, poate deveni provocator uneori, depinde doar de vreme, dar asta e valabil cam pe orice munte.
Dacă veniți prin zonă, vă recomand să parcurgeți și șoseaua Transrarău că e mișto. De asemenea, puteți face o drumeție pe Rarău sau măcar până la Pietrele Doamnei. Dacă vă urcați sus pe stânci o să aveți panorame superbe. Ca durată, Vârful Giumalău poate fi făcut tur retur în 4-5 ore, depinde de unde porniți și cât înaintați cu mașina. Traseul ăsta pare excelent pentru o tură cu bicicleta. Dacă aș locui mai aproape…
No Comments