Cascada Vânătările Ponorului

La Cascada Vânătările Ponorului am ajuns de mai multe ori în ultimii ani. Am fost acolo în toate anotimpurile deoarece zona este liniștită, curată și ușor accesibilă.

Panoramă spre Vânătările Ponorului – cascada curge prin V-ul format de stâncile din centru-stânga.

Cascada Vânătările Ponorului se află în Dumești, sat care aparține de comuna Sălciua, județul Alba. Pârâul pe care e formată cascada se numește Valea Poienii iar masivul din zonă este Bedeleul care e parte integrantă a Munților Trascăului,  o formațiune spectaculoasă și diversă.

La Cascada Vânătările Ponorului se poate ajunge foarte ușor dinspre Sălciua de Jos. Deoarece este asfalt până în Dumești iar panoramele care ți se prezintă ochilor sunt minunate, recomand acest traseu. Este ideal și pentru copii și pentru cei care nu pot depune prea mult efort.

Locul unde se termină asfaltul în Dumești, în vârf de deal.

Drumul din Sălciua de Jos spre Dumești urcă în serpentine prin pădure, din când în când lăsând loc de contemplare a Bedeleului. Când ajungi sus, panoramele către masivul Muntele Mare, Scărița-Belioara și Valea Arieșului sunt superbe. Dumeștiul e celebru și căutat de către fotografi pentru ceața matinală predominantă. Am dormit de mai multe ori aici sus pe deal și e de poveste.

Muntele Mare – pe centru se distinge cupola albă a cazărmii militare.

Scărița-Belioara

Vânătările Ponorului.

Traseul din Dumești este marcat cu Bandă Albastră și durează cam 20-30 de minute doar dus. Se coboară lejer până în zona balconului de lemn care a fost construit special de către salvamontiștii din Alba (Respect profund!). Aici este punctul final, un loc perfect de belvedere asupra căderii de apă și a masivului calcaros.

Pentru cei care vor efort mai mult, la Cascada Vânătările Ponorului se poate ajunge pe marcajul Cruce Albastră din satul Sub Piatră, din zona mănăstirii cu același nume. Pe aici se urcă mai abrupt alte circa 45 de minute prin pădure.

Masivul Bedeleului, iar jos e satul Sub Piatră.

Mănăstirea Sub Piatră

Personal, mi se pare mult mai frumos traseul care pornește din vârf de deal, din Dumești. Asta în condițiile în care ador efortul, dar primează totuși ceea ce văd și fotografiez. În plus, pe lângă asta, mai sunt câteva zone cu brândușe, puteți admira sălașurile locuitorilor zonei și așa mai departe.

O poză de vară, că mi-e dor de ea. De la troiță cărarea coboară spre masivul prin care trece pârăul Valea Poienii.

În zona de intersecție a marcajelor menționate se află o troiță și un indicator. Mai demult era și un panou informativ dar la ultima tură pe aici nu l-am văzut. De aici se poate merge mai departe și spre Valea Poienii și Brădești. Doar câțiva km am înaintat acum câțiva ani și nu cunosc drumul mai departe dar știu că se poate ajunge până în Cheile Râmețului în vreo 4-5 ore.

Locul unde se află Cascada Vânătările Ponorului este și o rezervație naturală destul de cunoscută și întinsă. Apele pârâului Valea Poienii curg împreună cu apele Văii Ponorului și Văii Seci spre dolina Ponorului. Aici sunt drenate în subteran și ajung iar la suprafață după ce străbat faimoasa peșteră Huda lui Papară, una din cele mai lungi și dificile peșteri din România (e închisă publicului). O parte din apele cascadei se varsă în peștera Dalbina și are același traseu.

Dolina Ponorului este masivă și se vede spectaculos din Dumești. Mie personal, dolina aceasta îmi seamănă oarecum cu dolina Poiana Ponorului (de lângă Glăvoi și Padiș) și Fundătura Ponorului din masivul Șureanu. O să scriu și despre aceste locuri curând. 🙂

Numele cascadei este dat de culorile alb/gri/vinețiu ale masivului calcaros. Cascada Vânătările Ponorului mai este însă cunoscută și sub numele de Dalbina, care semnifică vârtej, bolboană. Deduc că acest nume este dat de scobitura din stânca masivului unde cad apele primei porțiuni ale cascadei. Pozele sunt concludente.

Peștera Dâlbina

Cascada este spectaculoasă, mai ales la debit mare. Înălțimea acesteia este 25 de metri și după cum am spus, are 2 porțiuni la vedere. Mai sus ar mai fi câteva porțiuni mai puțin spectaculoase care însumează circa 60 de metri. Nu le-am văzut, nu le știu. Cred că sunt accesibile doar celor care fac canyoning.

Zona rezervației, fiind pitorească de-a dreptul, atrage tot mai mulți turiști. Eu mă duc de câteva ori pe an prin Dumești.

Prin zonele acelea am făcut diverse trasee și am văzut multe zone frumoase cum ar fi platoul Bedeleu și balconul acestuia, Peștera Poarta Zmeilor, Scărița-Belioara, Cascadele de Travertin, Cascada Șipote, Cheile Poșăgii, Runcului, Borzești iar pe partea opusă a Bedeleului, Cheile Șiloșului, Plaiului, Cetatea Trascăului, Piatra Secuiului, Cheile Vălișoarei, Cheile Râmețului, Piatra Cetii și altele. Munții Trascăului sunt numai buni de „potecărit”.

Revenind la Cascada Vânătările Ponorului, merită vizitată în orice anotimp. Datorită frumseții locurilor. Și dacă o prindeți cu debit scăzut, veți fi încântați de zonele înconjurătoare. Cărări cu soare!