Piatra Cetii și rezervația de narcise de la Tecșești
Pe Piatra Cetii am urcat o singură dată, când am vrut să ajung și la Poiana cu Narcise de la Tecșești.
Se anunța o zi frumoasă și mi-am spus că e numai bine să fac un traseu în circuit prin zona aceasta. Primăvara când ies narcisele e foarte frumos pe aici. Nu că în alte anotimpuri nu ar fi, dar verdele crud al ierbii, albul narciselor si albastrul cerului fac o combinație de vis.
Piatra Cetii este un vârf muntos de 1233 de metri altitudine ce se află în Munții Trascău. E un vârf ușor recognoscibil de departe datorită formei sale. Se vede lejer de pe autostrada A10 din zona Aiud-Teiuș. De fiecare dată când trec pe aici mă uit spre acest masiv muntos.
Mie mi se pare că seamănă puțin de la depărtare cu Creasta Cocoșului din Munții Gutâi. Are o formă de creastă de cocoș, de vârf rotunjit, împădurit parțial.
Punctul de start al traseului Bandă Roșie.
Piatra Cetii este declarată Rezervație Naturală Peisagistică. Aici se găsesc numeroase specii de plante, printre care și narcise, deși rezervația de la Tecșești e la prima bază a masivului pe partea vestică.
Relieful de aici este pitoresc: sunt creste, stâncării, zone împădurite complet, pășuni la bază, flori multe cum spuneam și chiar de pe vârf ai o panoramă largă asupra împrejurimilor și depărtărilor. De pe Piatra Cetii se pot distinge Pietrele Bulzului și Craivii, Depresiunea Transilvaniei și chiar Munții Făgăraș, dacă permite atmosfera. Pe pagina de Facebook și pe canalul de Youtube chiar am postat recent un clip cu Transapuseana (cea mai spectaculoasă șosea a Apusenilor, aproape finalizată), care e în apropiere și de pe care am reușit să văd Făgărașul, deși era o zi călduroasă. Pe pagina mea de Facebook găsiți multe poze cu Făgărașul văzut din Apuseni, de pe diverse alte vârfuri.
Piatra Cetii văzută de pe Transapuseană.
Pentru a urca pe Piatra Cetii sunt mai multe variante. Eu am optat pentru urcarea pe Bandă Roșie ce pornește circa 4 km mai sus de centrul satului Poiana Gâldei. Înainte de traseu cu 150 de metri e pensiunea Bicu & Bica pe dreapta și pe stânga e pensiunea Negru. Fix înainte de traseu e o curbă mare spre dreapta, deci nu treceți de curbă. Ar trebui să fie ușor de identificat startul traseului căci se vede de la șosea marcajul și e loc de parcare pe ambele părți.
Din șosea se intră direct în pădure și în mai puțin de o oră se iese într-o poiană largă, numită șaua Dosina de unde se deschid deja panorame frumoase spre împrejurimi.
Se poate da zoom pe această panoramă pentru a o vedea mai bine.
De aici marcajul pe care se continuă este Triunghi Roșu, marcaj ce vine de la Cascada Cetii (Băile Romane) și urcă în vârf ca să coboare apoi în Tecșești.
Piatra Craivii văzută din Șaua Dosina.
Spre est se văd casele răzlețe ale cătunului Răicani, pe unde vine încă un traseu încoace.
O șopârlă de câmp neînfricată.
Zona asta mi-a plăcut mult și mi-a rămas întipărită în cap.
Zoom pentru mărire!
Aici, după o pauză de sandwich, hidratare și poze la o șopârlă de câmp, am trecut pe lângă acareturile unui sătean și am greșit drumul.
Poteca nu se mai vedea așa bine și am luat-o prin desiș aiurea dar mi-am dat seama că nu e ok. Cred că majoritatea ce vin prima dată pe aici pierd puțin marcajul. Trebuie atenție extra la marcaj căci poteca bună urcă mai abrupt pe versant prin pădure. Și tot urcă pe stâncă drept în sus până pe creastă.
Click pentru mărire.
Din zonele astea panoramele asupra împrejurimilor devin tot mai spectaculoase. Urcarea e puțin solicitantă dar nimic de speriat. Să vă așteptați însă ca să transpirați un pic, căci diferența totală de nivel e undeva către 800 de metri. Start de la circa 460m și punct maxim 1233m, deci e ceva. Păi altfel v-ați bucura pe deplin de peisaje? Ehh…
Cum m-am apropiat de creastă am început să văd narcise, dar relativ puține, nu cum mă așteptam. Așa, mai răzlețe și astea.
Sus pe platou nu aveți cum să vă rătăciți că sunt marcaje destule, se vede clar și poteca.
Aici am simțit mișcare pe brațul stâng și am văzut o căpușă. Noroc că am apucat să o îndepărtez înainte să se înfigă în pielea mea. Nu la fel pot să zic însă de o a doua căpușă pe care am văzut-o doar acasă, seara târziu.
Am mereu la mine instrumente de scos arahnidele astea urâcioase pe care nu le suport defel, alături de țânțari. Mi-am luat doza de antibiotic de la farmacie chiar în noaptea aceea și câteva zile am avut roșeața specifică înțepăturii de căpușă. Despre ce să faceți dacă vă pricopsiți cu parazitul ăsta am scris aici.
Revenind la Piatra Cetii, vârful e un mic platou unde ai puncte de belvedere spre zonele menționate mai sus. Se vede foarte frumos, cred ca pozele confirmă asta deși toate sunt făcute cu telefonul vechi că doar pe acela îl aveam la mine. 😊
Aici am făcut o altă pauză de poze și hidratare. Am văzut câteva narcise, am studiat puțin panourile informative de aici că erau două. Unul despre flora locului și celălalt despre Avenul din Piatra Cetii.
Avenul acesta e inaccesibil drumețiilor neechipați de escaladă. Are o lungime de circa 68 de metri. Cel puțin așa scria pe panou. Scrisul era foarte șters așa că nici nu merită să postez poza cu acesta.
Până aici am făcut circa 2 ore și 20 de minute cu tot cu pauze de mâncat, pozat, admirat, etc.
Vârful este marcat printr-o bornă mai mare de beton și un stâlp metalic. Nimic deosebit la acest capitol.
După ce m-am săturat de privit și pozat stâncile din zonă și depărtările, am continuat drumul pe marcajul Triunghi Roșu. Acesta coboară cum ziceam, pe partea vestică către Tecșești unde speram să văd narcise multe.
În Tecșești se intră pe alt marcaj și anume Cruce Galbenă. Practic e un traseu în circuit. Trebuie avut însă grijă la coborâre căci marcajul e mai rar și zona mai colmatată. Se coboară pe Pârâul Cailor care e plin de bolovani și resturi vegetale mai mici sau mai mari. Dacă prinzi ploaie cum am prins și eu, e o “plăcere”. :)))
Să menționez că de pe vârf până-n sat am mai făcut circa 25 -30 de minute.
Crestele masivului se văd frumos și de pe partea asta.
Poiana cu Narcise se află pe terenul unei gospodării, unde am cerut permisiunea să intru. Eram câțiva oameni pe aici, atât localnici cât și drumeți.
Narcisele sunt în număr mare în curtea aceasta. Proprietarul m-a lăsat să intru puțin înăuntru.
Narcisele abia ieșeau doar câteva fiind înmugurite/înflorite, semn că, deși eram la o altitudine de circa 1.000 de metri, vremea e mai rece decât pe vârf.
M-am plimbat puțin prin locul acesta, pe lângă gospodăriile de aici și apoi am luat-o din loc căci picura. Era clar că o să am parte de o coborâre mai anostă, să zic așa.
Marcajul Cruce Galbenă e mai rar pe aici și era să ratez cărarea. Acesta trece pe lângă o bisericuță mică de lemn și coboară prin pădure, preponderent pe valea de care ziceam.
Coborârea mi-a luat încă o oră și 10 minute. Ploua deja, era totul ud și se aluneca.
Marcajul scoate drumețul la șosea circa 1 km mai sus de punctul de plecare. Este marcajul ce duce la Întregalde, atât că de la șosea a trebuit să revin, logic, la mașină.
Pe când am ajuns la șosea s-a oprit și ploaia și s-a făcut vremea frumoasă. Sunt locuri frumoase și la șosea…
Anul acesta n-am mai fost pe Piatra Cetii și la Tecșești la narcise căci am ales rezervațiile de la Negrileasa (Munții Detunatelor) respectiv Saca (munții Rodnei).
Ce minunății au fost pe acolo!!! De vis! Uitați-vă și sigur îmi veți da dreptate.
Revenind la Piatra Cetii, aș zice că e un traseu spre mediu, te solicită puțin dar nu e de speriat. Distanța totală e undeva în jur de 8,5-9 km pe ruta parcursă de mine. Dacă prindeam și florile în număr mare cum voiam, era perfect.
Aici e o poză cu Piatra Cetii văzută din Muntele Mare de pe vârful Creasta Stâncoasă.
Masivul central ce se vede în plan îndepărtat e Piatra Cetii.
Una peste alta, o ieșire bună pe care vreau să o repet cândva. Nu știu când însă, că am multe tare pe listă.
Dacă nu ați fost pe aici niciodată, locuiți în orașe apropiate și vă doriți o ieșire de jumătate de zi, Piatra Cetii e perfectă pentru așa ceva.
Cărări cu soare să aveți!
No Comments