Vârful Ineu și bujorii de munte

Pe Vârful Ineu am fost doar o dată, la început de iulie, deși pe la poalele sale am trecut de multe ori. Din varii motive am tot amânat să scriu acest articol.

Am poze frumoase cu acest vârf din Pasul Tihuța, Munții Maramureșului, Călimani, Muntele Mare și chiar din Cluj-Napoca, pe timp de iarnă în special. Asta e datorită vizibilității. Cred că este unul dintre cei mai pozați munți de către mine. O să pun la sfârșitul articolului poze și de iarnă ca să-l vedeți.

Vârful Ineu (Vârful Inău), cu ai săi 2279 de metri, este al doilea loc ca altitudine din Munții Rodnei, după Pietrosul Rodnei.

Pe Vârful Ineu am fost, pe lângă piscul în sine, și pentru bujorii de munte, cunoscutul rhododendron, floarea roz a munților care apare pe suprafețe impresionante în lunile iunie-iulie. Evident, asta e în funcție de vreme.

Vârful Ineu nu înseamnă însă doar atât. În zona acestuia sunt câteva lacuri glaciare: Lala Mare, Lala Mic, Bila Mare (Tăul de sub Ineu) și unele temporare.

Să vezi de mai sus Lacul Lala Mare e o splendoare…

Zona Bila-Lala este rezervație naturală. În această arie intră și vârfurile principale din zonă.

Se poate ajunge pe Vârful Ineu prin mai multe trasee. Variante ar fi din creastă dinspre Corongiș, ori dinspre Gârgălău, ori chiar mai departe, dinspre Pietrosul Rodnei. Se poate urca și dinspre DN18 de la Gura Lalei (pe aici am vrut să urc inițial). Se poate urca și dinspre Pasul Rotunda, rută pe care am și ales-o în final după câteva ezitări.

M-a reținut acest traseu deoarece drumul ce duce în Pasul Rotunda este neasfaltat după satul Valea Mare. De fapt, nu doar că e neasfaltat dar e și plin de gropi și noroaie. Eu am prins câteva zile cu ploi înainte să merg aici și a fost urât rău drumul. Era un noroi…

Distanța e de vreo 13 km până în Pasul Rotunda. Dar să nu credeți că ați scăpat așa ușor. Din acest pas aveți 2 variante: dacă aveți mașină cu gardă înaltă sau recomandabil ar fi 4×4, se poate înainta pe marcajul Bandă Roșie încă aproape 10 km până în Șaua Gajei (Șaua Gâjii pe unele hărți). Dacă vreți drumeție lungă, atunci se poate merge pe jos și merită, căci traseul e frumos tare. E plin de verdeață vara aici brazi falnici, vaci la păscut și panorame pitorești.

Pentru mașină acești 10 km se traduc într-o oră, chiar o oră și jumătate de condus. Să aveți în vedere că trebuie să faceți și returul, deci distanța e considerabilă!

Eu, după ce am am ajuns în Pasul Rotunda și am scăpat de noroaie, am ales să încerc să continui cu mașina căci voiam să rămân peste noapte în Șaua Gâjii să văd Galaxia Calea Lactee.

Am reușit să ajung în șa după circa 2 ore căci am tot oprit să admir locurile.

Zona mi-a plăcut mult și dacă nu se anunța vreme urâtă și ploaie acum 3 săptămâni când am fost în zonă pentru urcarea pe masivul Saca la Poiana cu Narcise, urcam iar pe Vârful Ineu. Cel puțin așa fusese planul inițial.

Revenind, după ce am ajuns după-masa în Șaua Gajei, am optat să fac o drumeție scurtă de 2 ore dus-întors la Lacul Lala Mare. Asta deși a doua zi, în urcarea spre Ineu am trecut iar pe la acest lac.

Din Șaua Gajei marcajul Bandă Roșie urcă pe Vârful Ineuț și ulterior pe Vârful Ineu. Pentru Lala Mare se coboară pe partea cealaltă a șeii pe Punct Roșu.

Până aici sunt poze făcute în prima zi.

Cu o suprafață de peste 5630 mp și o adâncime în jur de 1 m, Lala Mare este cel mai mare lac glaciar din Munții Rodnei. Se află la altitudine de 1815 metri.

După ce am revenit în Șaua Gajei, am așteptat să apară stelele deși luna avea o luminozitate de 80%. Totuși, chiar și așa am reușit să deslușesc puțin din galaxie.

Dimineața am avut parte de un răsărit frumos și vreme excelentă.

Micul dejun l-am servit în locul de popas aflat în șa. Aici era o masă cu bănci de lemn și cu priveliște memorabilă.

De asemenea, era și un indicator cu marcajele și timpii de mers.

M-am pregătit iar de drum că urma să urc pe Vârful Ineu.

Traseul, deși puteam de data asta să urc și pe Ineuț, l-am ales tot cel către lac pe Punct Roșu. Chiar mi-a plăcut zona, nu de alta.

De la Lala Mare se urcă pe Punct Albastru cum ziceam către Lala Mic. Din Lala Mic izvorăște Valea Lala pe care se formează o cascadă pe care nu o puteți rata dacă are debit apa. Am făcut câteva poze pe aici. De fapt, multe poze de nu am mai știut ce să aleg pentru articol. 😊

După o culme am ajuns la Lala Mic și la încă un lac fără nume, temporar.

Foarte frumoasă și zona aceasta. De menționat că aici este permisă camparea. Și în apropiere este un izvor dar eu nu aveam nevoie de apă așa că nu am luat.

În zonele acestea rhododendronul era pe suprafețe destul de întinse. A fost și vremea frumoasă așa că am tot stat să admir florile, culmile, lacul, tot.

Nu mă mai săturam să pozez florile…

Pe alocuri erau încă urme de zăpadă deși era început de iulie.

Din zona asta am urcat mai departe în Șaua cu Lac (Șaua Ineuțului pe unele hărți).

Din păcate vremea s-a stricat rapid. Pe munte trebuie mereu avut în vedere că vremea se poate schimba în câteva minute.

A început și să picure, să sufle vântul serios și ce a fost chiar aiurea, pe vârf s-a lăsat ceața. Și cât voiam să văd peisajele de sus de pe vârf…

Am sperat că se va duce dar n-am avut noroc, din contră. În unele momente abia vedem la 2-3 metri în față. Cam exact ce nu și-ar dori un drumeț pe munte…

La un moment dat sufla pe vârf așa tare vântul încât simțeam că mă împinge efectiv. Eu am prins cam toate tipurile de vreme pe munte. De la senin și soare la furtună, fulgere la minut, vânt foarte puternic și cețuri totale cu vizibilitate de1 metru efectiv. Totuși, aici în creastă, deși nu e nimic tehnic, pe alocuri, atât datorită ierbii ude cât și ceții, am simțit că e potențial periculos mai ales dacă suflă vântul așa puternic.

Astea sunt aspecte care-mi amintesc mereu să nu subestimez muntele chiar dacă trasele par relativ ușoare. Sunt multe trasee relativ lejere, fără porțiuni tehnice, care pe vreme urâtă pot deveni periculoase. Știu multe cazuri și povești triste. Muntele își cere jertfa uneori, din nefericire…

Revenind la Vârful Ineu, nu am stat mult sus. Cred că 5-7 minute pentru câteva poze și apoi am coborât ca să mănânc.

M-am bucurat că ploaia nu s-a întețit ci a rămas la stadiul de picurare. La retur mă mai opream din când în când să fac câte o poză cu telefonul.

După ce am ajuns la mașină a început iar să plouă dar de acum nu mai conta. Deși se făcuseră ceva bălți și crestele noroaielor le-am frecat de vreo 3-4 ori de scutul mașinii. Cu mașină 2×4 nu prea e de venit pe aici pe așa vreme.

Deoarece drumul spre Valea Mare era probabil și mai nasol ca în ziua precedentă am ales să cobor din Pasul Rotunda la DN18 și să mă duc spre Pasul Prislop. De aici către casă e o plăcere condusul.

Ca o scurtă recapitulare:

Pasul Rotunda – Șaua Gajei – Bandă Roșie, drum relativ rău, cu mașina circa 1-1.5h,

Șaua Gajei – Lacul Lala Mare – Punct Roșu, circa 1h,

Lala Mare – Șaua cu Lac – Punct Albastru, circa 1h,

Șaua cu Lac – Vârful Ineu – Bandă Roșie, 20 de minute.

Evident, să aveți în vedere și returul.

Dacă am zis că am poze cu Vârful Ineu din diverse locații, să vă las câteva cadre aici.

Una peste alta, a fost o ieșire frumoasă pentru mine. Poate luna viitoare fac o tură iar pe aici, în special pentru rhododendron și să văd peisajele de pe Vârful Ineu căci am o restanță în fond. 😊

Cărări cu soare tuturor!