Vârful Retezat, Munții Retezat

Vârful Retezat mi l-am ’’făcut’’ cadou de ziua mea recent, dar l-am lăsat tot acolo. Cu ocazia zilei de naștere, neavând nimic în plan și fiind o zi de marți, mi-am zis că ar fi excelent să fug pe munte undeva. Oare unde mi-ar plăcea să fiu de ziua mea? Ce masiv îmi place cel mai mult? Gata, răspunsul e ușor: Retezatul. 🙂

Panorama Vârful Retezat

Deoarece am mai fost prin Retezat de câteva ori dar niciodată pe Vârful Retezat, deja obiectivul se contura la orizont. Așadar, după un bagaj rapid și o trezire la 5 dimineața, mă aflam în mașină conducând voios spre Parcul Național Retezat. La ora 8 jumate eram în Râușor.

Vârful Retezat

Pe traseu am intrat la 9 fără un sfert, pe bandă roșie. Acest traseu începe din Râușor și este cel mai rapid către Vârful Retezat. Durata de timp e undeva între 3-3.5 ore până pe vârf. Intrarea pe traseu e chiar la baza pârtiei de ski din Râușor. Cică ar fi un traseu mediu ca dificultate, dar mie personal mi s-a părut destul de solicitant pe alocuri, în special spre Șaua Lolaia și pe la Hornul Ștevia. Sunt porțiuni cu potențial periculos, care necesită atenție și grijă mare.

La început se merge cam o oră și ceva prin pădure, asemănător cu traseul spre Tăul Țapului, dar nu așa abrupt. Porțiunea de pădure mi-a adus aminte și de urcușul spre Vârful Toaca, dinspre Durău.

Vârful Retezat

N-am întâlnit pe nimeni pe traseu, exceptând creasta. Prin pădure am mai strigat câte un ’’Neața’’ pentru a-mi face simțită prezența. Nu de alta, dar în urmă cu 3 săptămâni fusesem în Piatra Craiului și văzusem ursul. Să nu ne întâlnim chiar așa rapid iar. 🙂

Vârful Prelucele

După ce se iese din zona de pădure, vine o porțiune de jneapăn și apoi stâncă. Multă, multă stâncă. Bine, pentru asta e și fain Retezatul, că e mai diferit față de alți munți. Aici e plin de lespezi mari de piatră aruncate peste tot, aspect ce face interesant dar totodată și solicitant traseul.

Vârful Retezat

M-am oprit pentru câteva poze la Lacul Ștevia, care era primul obiectiv pe ziua aceasta. Lac glaciar, aflat la altitudinea de 2060 de metri, conform indicatorului de acolo.

Taul Stevia

Vârful Retezat

După o pauză de mâncat și pozat, am continuat traseul spre Șaua Lolaia, unde banda roșie se intersectează cu banda galbenă.

Lacul Stevia

Vârful_Retezat_Saua_Lolaia

De menționat că porțiunea de lângă lac și până  în șa este mai solicitantă un pic. Dar șaua e un punct de belvedere frumos. Se văd clar Vârfurile Mare, Păpușa, Peleaga și altele.

Vârful_Retezat_Panorama

De aici traseul urcă abrupt în mare parte până pe Vârful Retezat, vârf care are pe versanți doar stâncă ascuțită și uneori, aparent inaccesibilă. Nu e chiar așa dificil, dar totuși traseul aici necesită atenție sporită, mai ales în Hornul Ștevia, care mi-a reamintit de La Lanțuri, pe unde am coborât recent, aspect care nu e recomandat oricui.

Vârful Retezat

Următorul punct de oprire a fost chiar pe vârf. Pentru prima dată mă aflam pe Vârful Retezat, la 2482 de metri altitudine. Ce bucurie! Vremea a fost absolut superbă. Cer senin, soare, cald. Aparatul foto nu l-am luat cu mine, pozele toate fiind făcute cu telefonul. Asta s-a vrut a fi o drumeție mai pentru suflet așa, să văd mai mult, să simt mai mult…

Vârful Retezat

Vârful Retezat

Legat de altitudine, știam mai demult că Vârful Retezat are 2485 de metri dar văd acum figurează cu 2482 m. Oricum ar fi, este al treilea vârf ca înălțime din Retezat și unul dintre cele mai urcate de iubitorii de munte.

Vârful Retezat

Deoarece nu m-am grăbit, de la baza pârtiei până pe Vârful Retezat, cu pauze cu tot am făcut 4 ore fix.

Aici am stat puțin peste o oră pentru relaxare, câteva poze și verificarea mesajelor de pe Facebook. În vârf e semnal, în rest nu știu deoarece telefonul l-am ținut mai mult pe mod avion. Aveam la mine un încărcător extern dar cablul de alimentare, nu. Ghinion. Așa că a trebuit să salvez bateria pentru poze.

Taul Negru Retezat

Vârful Retezat este deosebit. Panoramele care ți se înfățișează ochilor sunt memorabile. Și pe asemenea vreme este efectiv o plăcere să stai pe vârf de munte. Dar cum totul trebuie să aibă și un final, am fost nevoit să-mi continui traseul înapoi spre mașina care mă aștepta în Râușor.

Valea Stanisoara

Coborârea de pe Vârful Retezat se poate face pe mai multe căi. O variantă era traseul pe care am venit dar coborârea nu-mi surâdea pe aici. Alta era triunghi roșu despre care nu știam mai nimic. O alta era triunghi albastru plus cruce albastră, de care citisem și mi se și spuse că era mai lungă, chiar plictisitoare exceptând câteva porțiuni. Pe unde să o iau? Păi dacă la venit am luat-o pe cea mai scurtă variantă, am zis hai să merg acum pe cea mai lungă. Să văd ce o fi. Așa că traseul a devenit un circuit, coborând pe triunghi albastru. Varianta aleasă ar fi trebuit să dureze undeva la 5 ore, depinde de mers.

Vârful Retezat

Coborârea e muuult mai lejeră ca pe bandă roșie. Și aș zice mult mai spectaculoasă. Ești în continuu cu creste impunătoare în față. Am coborât rapid până în Șaua Retezat. Am făcut cam 15 minute. De aici, traseul continuă în coborâre spre valea Stânișoarei. Dunga galbenă care coboară împreună cu triunghiul albastru de pe Vârful Retezat continuă pe șa către Vârful Peleaga.

Lacul Stanisoara

Așadar am urmat marcajul până în vale, unde am fost plăcut surprins de Lacul Stânișoara și platoul de lângă el. Am fost forțat de frumusețea locului să mai lenevesc jumătate de oră lângă acest lac. Mi s-a părut absolut superbă zona. Mai că n-aș mai fi plecat de aici…

Lacul Stanisoara

După ce m-am pornit iar la drum, au apărut zone de jneapăn, bolovani și rădăcini. Au și astea frumusețea lor, părerea mea. Deoarece rămâneam fără apă, din zona numită La Dornă (n-am idee de ce se numește așa) mi-am umplut sticla cu apă direct din pârâul ce curge din lac. Eu am băut de mai multe ori apă din apele lacurile de munte și n-am avut veci nimic. Fiecare cum consideră.

Vârful Retezat

De la lac am făcut o oră până la intersecția cu cruce albastră. De aici traseul merge atât spre cabana Pietrele cât și către creastă, mai exact în Șaua Ciurila. După 2 ore de coborât, e de urcat vreun sfert de ceas. Ca să mai transpiri un pic, să fie interesant. E risc de plictiseală altfel. 😛

Vârful Retezat

Vârful Retezat

De aici și până la mașină traseul e doar coborâre, circa o oră și jumătate. Se coboară pe bolovani, rădăcini și cred, un drum forestier care duce chiar în capătul de sus al pârtiei. Mă rog, de aici eu am luat-o direct la vale că mi-am văzut mașina și am prins aripi. Returul complet mi-a luat sub 4 ore cu tot cu pauze. Probabil undeva la vreo 3 ore. Ciudat, deoarece traseul e dublu ca lungime față de cel cu bandă roșie, chiar dacă e mai ușor. Se poate să fi mers eu foarte bine la întoarcere. În fine…

Rausor_Retezat

Nici la retur n-am întâlnit pe nimeni, exceptând 2 fete ce erau pe marginea Lacului Stânișoara. Se vede că era zi de marți.

Ca o recapitulare:

Tur: Pârtia Râușor – Lacul Ștevia – Șaua Lolaia (bandă roșie) – Vârful Retezat (bandă galbenă). Traseu destul de solicitant ce necesită atenție.

Retur: Vârful Retezat – Șaua Retezat – Lacul Stânișoara – Șaua Ciurila – Râușor (tringhi albastru + cruce albastră).

Una pesta alta, o tură excelentă, pe o vreme superbă. Adică un cadou perfect.

În încheiere, există și câteva legende despre Vârful Retezat, dar nu intru în detalii. Au scris mulți deja despre ele. Faceți traseul și vă aștept cu impresii ulterior. Cărări cu soare! 😊

No Comments

Post A Comment

one × 2 =