Șarpele de casă

Șarpele de casă, după denumirea latină Natrix natrix, este unul dintre cei mai răspândiți șerpi din țara noastră. Mai concret, vă puteți întâlni cu acest șarpe cam peste tot, exceptând zonele muntoase înalte. Eu l-am văzut în oraș, la margini de pădure, în zona bălților, pe crestele din Cheile Țășnei, Valea Drăganului, în Sfântu Gheorghe (Delta Dunării) și multe alte locații. Deși am văzut foarte multe exemplare poze strălucite cu el nu am foarte multe. Asta deoarece este un șarpe relativ rapid și dacă nu ești pe fază a fugit instant.

Șarpele de casă este un șarpe neveninos. După cum spune numele, reptilei îi place să stea pe lângă casa omului, deseori fiind găsit pe lângă gospodării. Deci, data viitoare, cei care aveți tendința de a-l omorî, să vă amintiți că acest șarpe este inofensiv.

Deseori, oamenii confundă șarpele de casă cu vipera comună și de aceea (din frică absurdă și necunoștință de cauză) mulți vor să-l omoare. Nu e cazul. Un mic ghid de recunoaștere a șerpilor am scris aici. Documentați-vă cu încredere!

Reptila este rudă cu șarpele de apă (Natrix tessellata) și deseori împarte habitatul cu acesta, dar sunt 2 specii diferite. Spun asta deoarece mulți îl denumesc șarpe de apă, dar nu e, chiar dacă înoată excelent. Șarpele de apă e altul și voi scrie și despre el cu proxima ocazie.

Habitatele preferate de șarpele de casă sunt marginile pădurilor, zonele mlăștinoase, tufărișuri, zona râurilor sau a lacurilor, precum și zonele pietroase și de câmpie.

Hrana reptilei constă în broaște, pești și rar șopârle. În majoritatea cazurilor își înghite prada de vie, diferit față de constrictori.

Mărimea șarpelui de casă variază la maturitate între 100-150 de cm lungime. Ca și grosime puțin mai gros decât degetul mare. Este un șarpe zvelt, rapid, celebru pentru petele alb-gălbui de forma semilunii din spatele capului. Coloritul variază și el de la nuanțe maronii, cenușii la verzui-albăstrui cu puncte negre. Se pot vedea și șerpi de casă complet negri (exemplarele melanice). Pe partea ventrală (pe burtă) este negru, negru și alb. Pupila ochiului este rotundă, la fel ca a oricărui alt șarpe neveninos din Europa – excepție boa de nisip care are pupila eliptică ca veninoșii.

Șarpele de casă este un șarpe diurn de aici și întâlnirile dese cu oamenii. Fiind foarte fricos, va fugi mereu dacă îi dați ocazia. Dacă este prins, șarpele va etala un set de mecanisme de autoapărare chiar interesante. La început își lățește capul pentru a părea mai impozant. Șuieră tare și chiar te lovește cu botul ca și cum te-ar mușca dar fără să muște. Dacă nu merge nici așa, reptila va elimina din zona glandelor anale un lichid urât mirositor care persistă și după o spălare bună. Tot teatrul acesta este pentru a intimida și a fi lăsat în pace. Dacă nu merge nimic atunci sunt șanse să facă pe mortul. Se întinde pe spate ușor încolăcit cu gura deschisă și limba scoasă afară. Un adevărat actor.

Șarpele de casă are mulți dușmani naturali. De menționat păsările de pradă, aricii, vulpile, alte animale, precum și omul care îi distruge habitatul constant.

Toamna, prin octombrie, șarpele de casă își caută diverse scorburi, vizuini, crăpături în stânci sau chiar subsoluri de casă pentru a putea hiberna. Iese afară abia prin martie, aprilie când își reintră în drepturi. La sfârșit de aprilie-mai reptila se împerechează, ouăle fiind depuse prin iunie-iulie în grămezi de pământ afânat și frunze, fân sau scorburi. Este o specia ovipară. Puii eclozează după circa 2 luni, aceștia având dimensiuni reduse de 15-18 cm lungime și subțiri ca un creion. Aceștia sunt independenți din clipa eclozării. Speranța de viață în natură este de 10-15 ani, putând ajunge chiar și la 20.

Șarpele de casă este un simbol pentru gospodăriile de la sate și cu puține cunoștințe putem conviețui cu el fără drame nejustificate. La fel ca majoritatea reptilelor din România, șarpele de casă este ocrotit de lege. Uneori mai sunt sunat de jandarmerie să le identific vreun șarpe, că sunt oamenii panicați dacă îl văd prin oraș.

Vara trecută am scos un șarpe de casă chiar din mare în zona Sfântu Gheorghe. Erau oamenii speriați și ieșeau afară din apă. Am intrat repede în mare să văd ce se întâmplă când am auzit că se striga ”șarpe, șarpe!”. Era un amărât de șarpe confuz și speriat probabil de apa sărată și mai ales de către oameni. L-am scos afară și l-am dus în zona copacilor unde l-am eliberat. Era și extrem de cald și nisipul ardea efectiv. Nu l-aș fi văzut bine să parcurgă 100 de metri de plajă încinsă…

Mi se trimit în privat și poze constant. În majoritatea cazurilor sunt șerpi de apă sau de casă, cele mai răspândite specii de altfel. Dacă se va înțelege natura, comportamentul și rolul șarpelui în ecosistem poate se va mai estompa din frica nejustificată a omului față de această creatură… 🙂

În încheiere, dacă totuși nu știți cu ce șarpe aveți de a face, evitați-l și nu puneți mâna pe el. Șarpele de casă oricum nu reprezintă absolut nici un pericol pentru om.