Piatra Singuratică – un punct de belvedere memorabil
Am tot menționat Piatra Singuratică în articolul cu drumeția pe Vârful Hășmașul Mare, dar deoarece erau mult prea multe poze de postat am zis că fac un articol scurt separat despre zona asta.
Ținând cont că pe Piatra Singuratică am urcat a doua zi în drumeția din Hășmaș, cu atât mai mult, aceasta merita un articol separat.
Nu am idee de ce i se zice Piatra Singuratică deoarece vorbim de fapt despre un grup de stânci. Am căutat și eu diverse informații pe net dar n-am găsit nimic concludent.
Oricum, nu asta e important ci faptul că acest grup de stânci îți oferă o panoramă de 360 de grade absolut minunată de pe vârf. Piatra Singuratică este una dintre cele mai recognoscibile zone din țara noastră.
Această zonă, precum și Vârful Hășmașul Mare despre care am scris detaliat, atrage ca un magnet drumeți de peste tot. Eu am venit iarna trecută aici dar îmi doresc să vin și după ce zona se înverzește. Știu că sunt flori de colț pe aici. Sunt încântat mereu când le văd pe munții pe care îi umblu.
Piatra Singuratică are 4 vârfuri separate, unul fiind însemnat cu o cruce metalică. Pe acesta m-am și urcat. Altitudinea maximă este de 1608 metri, puțin peste 100 de metri față de cabana de la poalele stâncilor.
La cabană am scris și în articolul anterior că se ajunge din localitatea Bălan, pe triunghi roșu în circa 1-2 ore, depinde de vreme și de aptitudinile fiecăruia. De la cabană se poate urca pe Piatra Singuratică în 10-15 minute, tot așa, depinde de vreme.
Deoarece eu am urcat pe zăpadă și gheață, am făcut cam 15 de minute. Pe traseu sunt prevăzute câteva cabluri metalice, dar ele sunt întrerupte și chiar înainte de cruce acestea se termină brusc. Deci vârful necesită atenție maximă dacă zona e udă, înzăpezită sau cu gheață.
Chiar dacă zona are cabluri, pe lângă atenție ar fi recomandată niște experiență de cățărare și evident, lipsa fricii de înălțime. De asemenea, dacă urcați pe zăpadă și gheață vă recomand colțari. Eu n-am avut și m-am încumetat așa destul de dimineață când încă era super alunecos prin unele locuri. Vedeam zăpadă și ziceam că e ok, dar în multe locuri era gheață sub zăpadă și asta face un traseu de genul destul de riscant și periculos. Nu faceți ca mine!
Ca și efort, nu mi s-a părut greu. Puțin grohotiș și omăt cu gheață în primii câțiva zeci de metri care vă duc efectiv la peretele de stâncă. Iar cățărarea e puțin mai tehnică căci pe alocuri urci practic aproape pe verticală. Totuși, repet, s-ar putea ca cei cu frică de înălțime sau pe vreme rea, să considere escaladarea acestor stânci mult prea riscantă. Ceea ce nu e greșit deloc…
Cei mai temerari care se încumetă să urce pe Piatra Singuratică o să aibă parte de un peisaj pitoresc. O să vedeți că merită cățăratul. Panoramele de aici sunt de neuitat.
De sus, de pe vârf se pot admira pe vreme senină munți îndepărtați cum ar fi Călimanii, Giumalăul, Ceahlăul, Bucegii și Piatra Craiului.
În plan îndepărtat pe centru se vede Ceahlăul.
În plan îndepărtat pe centru se văd Munții Bucegi.
Se vede frumos și cabana Piatra Singuratică care se află după cum ziceam, la poalele stâncilor.
Se poate admira și vârful cel mai înalt din zonă: Hășmașul Mare.
În proximitate se află și Grohotișul Moara Dracului, pe care doar l-am pozat de pe vârf dar și la apus.
Pentru că la mine am avut doar telefonul, pozele n-au nu știu ce calitate dar sunt rezonabile. N-am vrut să risc să alunec sau să scap aparatul prin așa zonă. Fratele meu nu a urcat ci a ales să rămână la cabană și cu ocazia asta mi-a făcut câteva poze de jos. Cu mine a mai urcat un tip, dar acum nu-i mai rețin numele. Îl puteți vedea în unele poze.
După ce m-am săturat de privit zona și făcut poze cu telefonul, am decis să cobor. Coborârea e mereu mai dificilă decât urcarea deoarece gravitația te încurcă maxim. Mai contribuie la asta și greutatea plus faptul că nu vezi exact unde pui piciorul. Dacă ai și gheață totul e: just perfect. :))
Dar cum totul e bine când se termină cu bine, evident că am ajuns jos fără incidente deși ceva emoții am avut, recunosc. Adevărul e că accidentele se pot întâmpla oricând. Acestea nu te întreabă de 2 ori…
Dacă de jos Piatra Singuratică nu pare așa de mare, când ești sus de tot, ai impresia că ești pe ditamai muntele. Senzația asta o poți avea pe orice vârf sau pisc care se înalță mai semeț față de restul.
Ca și timp, la coborâre am făcut 25 de minute, aproape dublu față de urcare, dar am mai stat să pozez.
No Comments