Creasta Nordică a Pietrei Craiului – Piatra Craiului II

Creasta Nordică a Pietrei Craiului reprezintă atracția principală a masivului. Toți iubitorii de munte vorbesc despre Creasta Nordică și e pe merit. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute zone montane din țara noastră și cred că majoritatea vor să ajungă aici.

Porțiunea dintre vârful Turnu și Șaua Grindului este cunoscută sub denumirea de Creasta Nordică. Porțiunea care continuă din șa spre sud până în Șaua Funduri este Creasta Sudică. Lungimea totală a crestei e undeva la 9 km.

Creasta Nordică am parcurs-o de pe Vârful Ascuțit până în Șaua Grindului. De aici din șa, am coborât pe la Lanțuri spre Plaiul Foii căci undeva prin zonă era parcată mașina. Creasta sudică n-am parcurs-o încă dar mi-e în plan. Dacă nu mă necăjea un genunchi, era o șansă să fi urcat în Crai acum în august. Next time…

Revenind la Creasta Nordică, să vă descriu traseul. După o noapte dormită la refugiul Ascuțit, ne-am trezit să vedem răsăritul. Lumina soarelui se vedea superb peste Bucegi iar crestele Craiului începeau să se încălzească, timp în care noi ne făceam mișcarea de dimineață.

La vreo 2-300 de metri de refugiu am zărit 3 capre negre. Apoi mai încolo alte 2, apoi pe partea vestică a muntelui ditamai grupul.

Eram încântat că se anunța o vreme superbă. Senin, soare, căldură. Bine, în creastă nu e mereu chiar o plăcere să îți bată soarele în cap, dar eu prefer așa decât ploaie sau ceață. Ceața de fapt, cred că e fenomenul care-mi displace cel mai tare pe munte. Nu vizibilitate, nu poze, nu bucurie. Mă rog, e opinia mea.

Acum era o superbă zi de vară iar noi aveam să luăm pulsul celebrei Creste Nordice. Tot auzisem că ce dificilă e creasta, ce de mers în 4 labe se practică pe ea și altele asemenea.

De la depărtare părea rezonabilă, să nu zic plimbare lejeră. Evident că mă înșelam. Creasta Nordică este o porțiune destul de dificilă, tehnică, cu riscurile aferente. Dar trebuie menționat că nu e chiar de speriat. Dacă vă spun că aveam ditamai rucsacul în spate și exceptând o zonă scurtă, mi s-a părut destul de acceptabilă, mă credeți?

Nu spun că nu e pericol de alunecare pe alocuri sau alt risc de accidentare, căci este, dar frumusețea crestei o face plăcută dacă te știi bucura de ce-ți oferă muntele.

Trebuie menționat că o porțiune de genul făcută pe ploaie sau ceață crește considerabil dificultatea parcurgerii ei. Nu m-aș aventura pe ploaie pe aici, asta e clar. Repet, pe traseu sunt zone considerate dificile cu cățărare, hornuri, porțiuni expuse tare, pericol de alunecare în gol și așa mai departe, dar cu atenție se poate merge liniștit. Dar să nu uitați: muntele nu trebuie subestimat niciodată!!!

Ca să nu uit de porțiunea menționată mai sus – la un moment dat este o zonă unde poteca e foarte îngustă, e prăpastie serioasă într-o parte, iar ca să înaintezi cam te îmbrățișezi cu o stâncă care te forțează puțin să te înclini spre prăpastie. Aici mi s-a părut mai riscant. Rucsacul mă destabiliza oricât de strâns era, deci a fost nevoie de atenție maximă. Un cablu/lanț ar fi ideal în zona asta. Chiar m-am mirat că nu există. În rest, deși sunt zone de cățărare sau porțiuni foarte înguste, parcurgerea crestei mi s-a părut faină. Un vis împlinit cum ar spune unii.

Dacă mă gândesc acum când scriu aceste rânduri că apoi am coborât pe la Lanțuri, simt că Creasta Nordică nu a fost așa dificilă cum o prezintă unii. Sunt curios cum o fi Custura Sărății din Făgăraș că nici aia n-am parcurs-o, eu urcând pe Negoiu dinspre Bâlea!? În fine…

Traseul de la refugiul Ascuțit până pe Vârful La Om este undeva în jur de 3-4 ore. Datorită faptului că am stat doar cu grupul de capre peste o oră să le admir, evident că am scos peste 4 ore. Cred că fără stat la pozat și fără greutate în spate se poate scoate și 2 ore, 2 ore jumate. Depinde de fiecare cum înaintează.

Marcajul folosit aici este punctul roșu. În unele poze se poate vedea marcajul.

Ca să parcurgeți Creasta Nordică integral, adică Vârful Turnu – Vârful La Om e nevoie de 6-7 ore conform indicatoarelor. Deoarece mulți urcă direct către refugiul Ascuțit, la fel ca mine de altfel, parcurg porțiunea pe care am parcurs-o și eu. Poate pe viitor o să mă duc și înspre Turnu deși peisajul se repetă.

Ca și lungime, Creasta Nordică are undeva la 3 km între Vârfurile Ascuțit și La Om.

Panoramele care ți se deschid aici sunt frumoase și de neuitat. Pentru mulți, Piatra Craiului este cel mai frumos munte din România. Traseul crestei este impresionant, într-adevăr. Ai priveliști deosebite în toate părțile.

Crestele calcaroase ale Craiului ți se întipăresc în minte și apoi ți se tot face dor de ele. Evident, asta dacă-ți place muntele, creasta, nemărginirea și efortul. Că pe mulți i-am auzit că ar vrea pe munte, dar când e vorba de efort… Ehe!?

Deoarece am înșiruit vârfurile din creasta Craiului în prima parte a acestei prezentări, nu mai scriu și aici. Vă recomand citirea articolelor în ordine. Sunt destul de multe poze că mie mi-au plăcut, deși multe sunt făcute cu telefonul. N-am putut să fac o selecție mai strictă deoarece sunt amintirile mele și nefiind imparțial am zis că las mai multe. Asta e, unii își vor încânta privirea și poate vor simți ceva din ce am simțit și eu în aceste minunate experiențe montane.

Ca și încheiere, vă recomand să parcurgeți Creasta Nordică a Pietrei Craiului doar după ce aveți o oarecare experiență în ale muntelui. Chiar dacă unora li se pare foarte frumoasă, relativ rezonabilă din punct de vedere al dificultății, vorbim totuși de o zonă cu anumite riscuri. Oricât ne-ar atrage frumusețea acesteia, eu consider că nu merită să riscați dacă nu vă simțiți capabili și pregătiți. Sunt foarte mulți care ajung prin zone mult mai ușoare și cer ajutorul salvamontiștilor. Nu vreau să vă descurajez, numa’ zic…

De echipament cred că nici n-ar mai trebui să menționez: bocanci cu aderență foarte bună, casca de alpinism ar fi utilă, cremă de soare, mănuși pentru zonele de cățărare, apă destulă căci în creastă nu e apă și așa mai departe. Toți vorbesc despre echipament, deci informații sunt cu duiumul.

În poza de mai jos se vede refugiul din Șaua Grindului sau Grind II, cum i se mai spune. Aici e punctul final al Nordicii Pietrei Craiului și startul Crestei Sudice. De asemenea, după refugiu începe coborârea pe La Lanțuri, plăcerea supremă a cățărătorilor. Sau nu!? :))))))

Piscul semeț care se vede după refugiu este Vârful Colții Grindului, cu ai săi 2197 de metri altitudine.

Acestea fiind scrise, las deoparte Creasta Nordică și o să revin cu descrierea coborârii pe La Lanțuri. Recomand citirea primului articol înainte de acesta. Pe curând… ?