Piatra Cântătoare, Muntele Mare
La Piatra Cântătoare am fost de câteva ori. Chiar sus pe stânci m-am suit doar anul acesta. Deși am fost de câteva zeci de ori pe Muntele Mare, atât pe vârf cât și prin împrejurimi, la Piatra Cântătoare m-am dus mai rar. Ba era plin de vegetație îmbibată de apă asemănătoare molhașurilor, ba o mai văzusem, ba n-am avut chef, ba alt motiv. 🙂
Una peste alta, fiind iarnă și zăpada relativ înghețată, am zis că e un moment bun să fac o drumeție la Piatra Cântătoare sau Pietrele Cântătoare cum zic unii. Așa că am vorbit cu iubita mea și cu alți doi prieteni și într-o zi senină am mers într-acolo. Menționez special acest cuvânt – senin – deoarece priveliștea pe care am avut-o a fost uluitoare. Din sute de drumeții în ultimii 10 ani nu rețin vreodată să fi avut asemenea vizibilitate, așa cer senin și curat.
Startul traseului spre Piatra Cântătoare a fost de la Șesul Cald, zona de la poalele Vârfului Buscat unde e și baza pârtiei. Traseul e identic cu cel spre Vârful Muntele Mare, Piatra Cântătoare fiind de fapt la circa 5-10 minute de unitatea militară. Marcajul folosit este cruce roșie, dar e comun și cu bandă roșie. Mai nou, drumul este pietruit și deși cică ar fi interzisă circulația publică, am văzut mai multe mașini pe traseu.
Revenind, aveți cam 5-600 de metri de la unitate până la Piatra Cântătoare. Stâncile sunt situate în partea stângă și mai în spate cum urcați. Iarna sunt mai ușor de observat.
Noi, cum ziceam, am prins o zi superbă. După ce am pornit pe traseu, ne-am tot oprit pentru poze, pentru un ceai cald la termos, totul fără grabă, făcut pe îndelete. De aceea am ajuns în zona vârfului după circa 3 ore, adică dublu față de durata normală.
Lungimea traseului, deși relativ ușor, tur – retur e de circa 13-14 km. Asta ca să știți la ce să vă așteptați.
Pe acest traseu, în zona Colțului Rotund, pe marcajul punct galben se poate urca și la alte stânci cunoscute: Pietrele Mărunte, traseu lejer pe care am mai fost. Tot de pe drumul care duce la unitatea militară se poate urca spre Creasta Stâncoasă, altă formațiune la care am mai fost și de unde ai panorame frumoase în toate părțile.
Noi am rămas impresionați de vizibilitatea pe care o aveam deja chiar înainte de ultima porțiune de urcare. Se vedeau Munții Făgăraș în toată splendoarea. Fabulos de-a dreptul, ținând cont că vorbim de o distanță în linie dreaptă de circa 150-160 de km.

Se pot vedea clar vârfurile Viștea Mare, Moldoveanu, Vânătarea lui Buteanu, Negoiu și altele. Absolut de vis!
Aici am făcut la poze nenumărate. Efectiv n-am știut ce să aleg pentru acest articol, atâtea poze am. Însă după ce am ajuns sus pe platou, am avut panoramele cele mai frumoase și clare de când umblu pe munți.
Puteam zări cu ochiul liber din porțiunea Carpaților Orientali: Munții Maramureșului, Țibleșului, Rodnei, Bârgăului, Călimanii și chiar vârfuri din Ucraina.

Munții Călimani văzuți de pe Muntele Mare, Apuseni. Se poate identifica în stânga vârful Pietrosul Călimanilor.
Din grupa Carpaților Meridionali se vedeau excelent Munții Făgăraș, Parâng, Retezat, Țarcu și alții.
Din grupa Occidentalilor se vedeau Munții Trascăului și porțiuni din Zarandului. Absolut memorabile panoramele.
Mi-a plăcut mult ce vedeam, singurul aspect care mă nemulțumea era lipsa unui obiectiv cu zoom mare. Pe care l-am luat ulterior. 🙂
De la unitate cum spuneam, în 10 minute am fost la Piatra Cântătoare. Acestea sunt de fapt un grup de stânci unde, dacă suflă vântul cu putere, se aud diverse sunete specifice. Eu n-am auzit nimic, absolut nici un fel de șuierat, fluierat, nimic. Nu sufla vântul prea tare ce e drept, dar era un frig…
Pe zăpada întărită se vedeau numeroase forme care de care mai interesante. Acum când scriu aceste rânduri mă gândesc doar la următoarea tură pe care o voi face pe aici. Asta deși am fost în zonă fix acum o săptămână.
Vârful Muntele Mare e vizibil chiar de la punctul de start. Cupola albă aflată în incinta unității este inconfundabilă. Sunt poze destule în articolele cu acest vârf.
După ce ne-am săturat de poze, clipuri și admirat depărtările, ne-am pornit la drum. Frigul se simțea tot mai tare deoarece vântul începea să devină tăios și tot mai rece.
Am ajuns la mașină după circa 2 ore dar cu o altă pauză de mâncare făcută într-o zonă mai jos. E bine că am avut și ceai cald la noi. Pe frig e binevenită o băutură caldă. De regulă, în turele de iarnă nu prea mă hidratez cum trebuie. Apa rece nu e prea îmbietoare ce e drept.
Din când în când, pe drumul de retur mai aruncam câte un ochi spre Făgăraș ca să mi-l întipăresc bine în minte.
La mașină am avut parte de un cer colorat frumos, căci soarele apusese de mult. Am făcut câteva cadre și acolo și apoi duși am fost, că se înnopta.
Una peste alta, plimbarea la Piatra Cântătoare a fost plăcută, ușoară, mai ales că zăpada era tasată și înghețată. N-am avut nevoie de rachete de zăpadă sau colțari.
No Comments