Ursul brun – regele Carpaților

Posted at h in Animale, Toate articolele by 0 Comments

M-am întâlnit cu ursul de multe ori până acum. Am 17 urși văzuți în total, atât în creste montane cât și prin pădure sau la șosea. După atâtea și atâtea drumeții prin munții României, era de așteptat. Niciodată nu au fost probleme și animalul a fugit de fiecare dată când m-a văzut în creastă sau pădure. Cei de la șosea au fost pașnici. De fapt, majoritatea animalelor vor fugi din calea omului dacă vor avea ocazia. Există o teamă înnăscută față de om, ceea ce e bine pentru noi. La finalul articolului, sunt poze clare, recente și de aproape cu acest animal impresionant.

Prima dată când am văzut ursul a fost acum vreo 9 ani. Eram în urcare spre Negoiu cu fratele meu și ne aflam la vreo 5-10 minute de prima porțiune cu lanțuri, cum urci dinspre Bâlea.

Pe aici se plimba ursul liniștit, la peste 2000 de metri altitudine, la 7 dimineața – matinal, ursul nostru. L-am zărit pentru câteva secunde, doar că bucuria vederii lui m-a făcut să strig și am speriat animalul. A rupt-o la fugă ca un ogar de curse. La porțiunea cu lanțuri i-am putut admira urmele labelor care erau impresionante, ținând cont ce palme mari am eu.

Mă gândeam la vremea aceea că nu prea are ce face ursul la așa altitudini, dar de fapt traversează și ei regulat munții pentru a ajunge de la o pădure la alta. Evident, în căutarea hranei.

A doua noastră întâlnire a fost la fel de scurtă, tot în Munții Făgăraș.

Stătusem la pozat galaxia și Transfăgărășanul după ce coborâsem de pe Vârful Lespezi și cum nu era în plan să rămânem până dimineață acolo, am ales să cobor cu mașina spre Cârțișoara. De reținut că nu e voie să se circule cu mașina noaptea pe Transfăgărășan, dar uneori lumea e constrânsă…

Revenind, eram lângă hotel Bâlea Cascadă, chiar după curbă cum cobori și cine credeți că vandaliza tomberoanele de acolo? Moș Martin. :))

Din nou n-am apucat să-l pozez, căci ursul a zbughit-o efectiv și dus a fost. A fost fain că am reușit să-l vedem și de data aceasta. Mereu mă bucur când întâlnesc orice animal pe drum, darmite unul așa impresionant cum e ursul brun.

A treia oară a fost cu noroc. Ar fi fost frustrant tare să nu fie așa.

Eram în Piatra Craiului de data aceasta, tot cu fratele meu, care se pare că-mi poartă noroc. Urcasem la refugiul Ascuțit și ne planificasem să stăm peste noapte pentru a putea face creasta nordică a doua zi și coborârea pe la Lanțuri.

Cum încă nu apusese soarele, mă plimbam prin zonă ca să văd dacă sunt capre negre. Știu că în Piatra Craiului sunt multe. Am observat câteva capre pe Vârful Țimbalul Mare, câteva mai aproape de noi, de refugiu, chiar în creastă, când deodată ce-mi văd ochii? Ursul brun!

Undeva pe versantul estic al Țimbalului Mare la vreo 150-200 de metri de vârf și la circa 400-500 de metri de refugiu stătea tolănit ursul. What? Așa noroc să am de data asta? Să apuc să-l fotografiez? Superb moment…

O fi urcat pe Valea Brusturelui până aproape în creastă, deși aici, fiind așa stâncos și fără surse de apă, mă întrebam ce ar putea face?

Ei bine, după câteva momente mi-a arătat. Ursul nostru avea ceva leș (posibil de capră neagră) din care probabil mai mâncase anterior. Leșul era revendicat și de către câțiva corbi iar ursul, cu ce apetit are, nu voia să-l lase cadou păsărilor așa ușor.

După câteva cadre rapide de la distanță mi-am dat seama că obiectivul foto pe care-l aveam cu mine era insuficient și am zis că mă apropii puțin de urs. Ceea ce vouă, nu vă recomand, clar. Un animal sălbatic aflat în mediul lui, mai ales când se hrănește sau se împerechează, e de preferat să nu fie deranjat. Nu de alta, că el își poate relua activitățile fără probleme, dar poate deveni întâlnirea periculoasă pentru om. Deci, nu faceți ca mine de data aceasta! Și să aveți clar în vedere că urșii sălbatici nu sunt la fel ca cei de pe Transfăgărășan, deci grijă mare!

Am cam înjumătățit distanța dintre mine și urs pentru a-l putea poza mai bine, dar chiar și așa mi s-a părut insuficient pentru obiectivul foto. Eram cu un aparat mai vechi de-al iubitei căci nu voisem să-l forjez pe al meu prin așa zone. Din ce m-am documentat, distanța minimă dintre om și urs considerată acceptabilă este de minim 150 de metri. M-am încadrat mai mult decât rezonabil în aceasta.

Deoarece am preferat să nu forțez lucrurile și pentru că ursul nu mă vedea, am stat cred că vreo jumătate de oră și l-am tot privit de la distanță. Sublim moment, de neuitat!

Până la urmă ursul a abandonat stârvul din care a mâncat și a urcat pe o creastă mică. Am mai stat câteva clipe și am decis să mă fac auzit. Ursul m-a văzut și a fugit spre vale. În toate întâlnirile cu ursul în creastă sau pădure, acesta a fugit de fiecare dată. O să cred că-l intimidez prea tare. Glumesc, evident. 😛

Dacă am menționat caprele negre, vă las câteva cadre mai reușite. Pe ele am reușit să le văd mai bine. Nu mi s-au părut prea sperioase.

Deoarece mulți nu vor să aibă parte de asemenea întâlniri în drumețiile lor, iată un set de reguli ce vă pot fi de folos:

– Fă zgomot pe traseul care mergi! Animalele evită întâlnirile cu omul.

– Dacă vezi ursul, nu te apropia. Dacă totuși întâlnirea e spontană, retrage-te în liniște, cu privirea spre animal dar nu-l privi în ochi ca să se simtă sfidat, amenințat sau altele asemenea.

– Nu fugi! Asta cred că e legea legilor în întâlnirile cu animalele de genul. Sub absolut nici o formă să NU fugi. Animalul te va considera pradă și ăla ești. Mai mult ca sigur ajungi să te îmbrățișezi cu el dacă o iei la goană deoarece îi declanșezi instinctul de vânătoare.

– Dacă se poate, nu te duce singur/ă în zonele frecventate de urși.

– Să ai la tine spray anti-urs. Văzusem la diverse emisiuni cu urși că spray-urile sunt mai eficiente decât armele mici. Eu am doar un spray mic cu piper, ar trebui să-mi iau unul mai serios. Primesc sponsorizări! 😛

– Dacă ești la cort, nu găti lângă cort și nu ține alimente în cort cu tine.

– Ursul atacă omul doar dacă e amenințat. Mai degrabă vorbim de un comportament defensiv. Dar oamenii de obicei nu prea fac diferența dintre comportament agresiv si defensiv. Am remarcat că mulți cataloghează totul ca agresiv, ceea ce e eronat.

– Ursul se ridică deseori în două labe dar asta nu înseamnă că te va ataca. De obicei se ridică pentru a putea identifica ce are în vedere.

– Dacă ești brusc față în față cu ursul și acesta dă semne de atac, folosește-te de spray. Dacă nu ai, oprește-te instant, retrage-te calm (asta dacă n-ai făcut pe tine deja :))) și speră că nu vei declanșa nici o reacție defensivă a ursului.

– Dacă se poate și ai, aruncă-ți rucsacul pe jos pentru a-i capta atenția și a-i trezi interesul față de acesta. Așa îți cresc considerabil ție șansele de scăpare.

– Dacă totuși ursul te atacă, e bine să-ți ferești gâtul, fața și abdomenul. Ușor de zis, mai greu de făcut. Dar o situație de genul poate însemna scăparea cu viață.

– Nu te urca în copaci, căci ursul e cățărător foarte bun, cu siguranță mai bun ca tine.

– Nu fă pe mortul că ursul, după cum am văzut chiar la ultima întâlnire, se hrănește și cu leșuri.

Cam astea le știu acum. Sunt nenumărate emisiuni, articole, clipuri despre ce să faci și ce nu, dacă dai nas în nas cu ursul. Dar orice sfat v-ar da oricine, ține-ți minte că ursul, la fel ca orice animal de altfel, poate fi imprevizibil. Mai bine evitați întâlnirile cu el sau să vă mulțumiți să-l priviți de la distanță. Vorbim totuși de cel mai mare și puternic prădător al Europei.

Update: am revenit acasă de câteva zile din masivul Făgăraș și am avut surpriza să văd 13 urși în 3 zile, toți în apropierea șoselei sau pe șosea!!! De data asta am avut aparatul cu mine și timp berechet de fotografiat. Recent am postat și un clip pe canalul meu de Youtube despre urșii de pe Transfăgărășan.