Cormoranul mare
Cormoranul mare este una din păsările cele mai răspândite ce le-am întâlnit în Delta Dunării. Denumirea latină a păsării este Phalacrocorax carbo și, din ce am văzut, atinge înălțimi de aproape un metru și probabil până în maxim 3 kg.
De la depărtare am văzut mai mulți cormorani prin Sulina din prima zi când am ajuns în deltă, noroc cu zoom-ul aparatului. Totuși, la un moment dat când reveneam din Pădurea Letea pe tot felul de canale, am întâlnit un grup de 3 cormorani care păreau destul de obișnuiți cu prezența oamenilor. Aceștia stăteau liniștiți pe niște cioate ce ieșeau din apă și cum barca oprise lângă ei, ne-am apucat de pozat. Nu aveau nici cea mai mică grijă păsările.
Cormoranul mare este o pasăre acvatică, diurnă, cu penaj brun-negricios pe spate și aripi, pe burtă predominant alb, gălbui spălăcit. Capul este alungit cu baza ciocului de un galben intens, care se termină încovoiat ca la răpitoare. Ochii mi s-au părut fascinanți la unele exemplare, aceștia fiind de un verde puternic, contrastând perfect cu galbenul ciocului. Majoritatea au însă ochii negrii. Pozele sunt concludente. 🙂
Cormoranul mare este răspândit prin toată Delta Dunării, dar s-au văzut exemplare și pe Siret, Prut și pe lângă Insula Mare a Brăilei și chiar și mai în amonte pe fluviu. În țara noastră trăiesc încă două specii pe lângă cormoranul mare, dar eu nu le-am văzut. Aici mă refer la cormoranul mic și cormoranul moțat.
Ca să nu uit, îmi place la cormoranul mare zborul păsării. Am văzut la un moment dat prin Sfântu Gheorghe un stol care zbura în formație ca la armată. Stolul avea o formă de V, păsările bătând ritmic din aripi de zici că erau la comandă. Tot aici în sat, am văzut în zona unei bălți un cormoran ce și-a luat zborul de lângă mine foarte silențios. Cred că avea o anvergură a aripilor de 1,5 metri.
Pentru pescari, cormoranul mare este un ’’competitor’’ direct deoarece acesta consumă mari cantități de pește. Pasărea se scufundă rapid și grațios în apă, fiind o excelentă înotătoare.
Cormoranul mare își face cuibul pe stânci și prin coronamentul copacilor. De obicei cuibul este refolosit ani la rând. Într-un copac pot fi numeroase cuiburi, pasările formând adevărate colonii.
Reproducerea are loc primăvara, ponta fiind de regulă de 3- 4 ouă cu o incubație de circa o lună. După eclozare puii sunt golași și negricioși aceștia având nevoie de aproape 2 luni până la dezvoltarea penajului. După aproximativ 4 luni, puii devine independenți. Cormoranul mare atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață.
Vârsta medie a păsării este de 12-15 ani în libertate, dar poate atinge chiar și 20 de ani.
Dacă sunt ierni aspre, cormoranul mare migrează spre sud, dar dacă iarna e blândă acesta rămâne prin zonă.
În țara noastră trăiesc un număr de peste 70.000 de cormorani, din care peste 20 de mii sunt cormorani mari. Chiar citisem, nu rețin pe unde, o știre cum că pasărea ar fi răspândită deja prin multe alte locuri decât cele menționate. De asemenea, piscicultorii se plâng constant de pagubele făcute de cormorani. Bine, interesant e că oamenii se plâng doar când treburile lor sunt zădărnicite, nu se plâng deloc câte habitate distrug constant în ritmuri amețitoare, lăsând nenumărate animale fără adăpost, protecție și teren de vânătoare.
Update: de la momentul scrierii articolului, am văzut cormorani și pe Arieș, pe Olt, pe Cerna, pe Someș și prin alte părți. Un clip scurt cu această pasăre am pus și pe canalul de Youtube.
No Comments