Pădurea Letea – Delta Dunării, partea a III-a

Padurea Letea este obiectivul ce nu trebuie ratat sub nici o formă dacă te afli în deltă. O zonă atipică, foarte schimbătoare (în funcție de apele fluviului) care a devenit celebră datorită cailor sălbatici de aici. Padurea Letea se află pe Grindul Letea, la marginea acesteia fiind și satul cu același nume. Din Sulina se fac excursii cu barca zilnic aici. Excursia pe care am făcut-o eu a durat mai bine de jumătate de zi și a avut câteva etape distincte.

Pornirea a fost la ora 9 dimineața. Primul canal pe care am intrat a fost canalul Bărbosu.

Acesta e un canal unde nuferii sunt la ei acasă. Aici ai șanse să vezi diverse păsări printre care și răpitori. Vremea nu a ținut cu noi, aspect care s-a repercutat în calitatea pozelor, evident.

Oricum, pentru mine personal caii sălbatici erau cei mai importanți. Dacă aveam să-i văd mă declaram satisfăcut. Problema era, că din stațiune aflasem că acești cai se văd relativ rar. Chiar localnici din Letea ziceau că nu i-au văzut de vreo lună. Nasol. Ce speranțe să mai ai?

Și când te gândești ce de poze sunt pe net cu aceștia… Ehh.

Revenind, cred că am mers vreo 2 ore bune cu barca pe canalul Bărbosu, până am ajuns la marginea satului. Aici, am fost preluați de o căruță. Asta s-a datorat faptului că excursia aleasă de mine a fost barca+căruță. De ce așa? Pentru că există două variante odată ajunși în sat. Una cu mașina de teren, alta cu căruța. Cu mașina se merge până la marginea pădurii câteva sute de metri, se ocolește puțin și retur. Cam puțin pentru mine. În schimb cu căruța se intră efectiv în pădure. Vehiculele motorizate au accesul interzis aici. Căruța ne oferă mai mult din tradiționalul satului românesc plus incursiunea în celebra pădure. Deci să știți clar ce alegeți dacă ajungeți aici. Ca un fapt amuzant vă zic că la una din căruțe trage un cal faimos. Numele său este… Beșinică. Se subînțelege de ce a fost botezat așa. Le dă efectiv încontinuu. 🙂

Drumul cu căruța a durat vreo 15 minute, după care am luat-o la picior. Padurea Letea este de multe ori inundată de apele Dunării, dar acum era complet uscată. Am putut vedea copaci cu crengi contorsionate, liane ce ștrangulau arbuști pitici, dune de nisip și…slavă cerului, 2 cai sălbatici. Ce surpriză! Când nici nu credeam că mai am vreo șansă ce observ la mare depărtare? Un armăsar ce tocmai ieșea din pădure. Să fi fost vreo 2-300 de metri. Apoi a fost urmat de un altul. Am avut noroc cu zoom-ul mare de la aparat. Poză slăbuță, dar e dovada de necontestat a norocului ce m-a lovit. Moment frumos, memorabil.

Padurea Letea este mai aparte. Când e inundată de ape, seamănă cu o pădure de mangrove. Solul nu ajută pădurea prea mult, din contră. Multe din rădăcinile copacilor sunt înfipte în pământ nici jumătate de metru. Solul este slab fertil, nisipos. De aceea este posibil pe alocuri să vedeți copaci căzuți la datorie. Aceștia nu se mută, ci sunt lăsați să putrezească natural. Pe dunele de nisip crește cârcelul, care face față cu brio condițiilor vitrege.

Domnul care ne-a fost căruțaș a făcut și pe ghidul la un mod profesionist. Chiar mi-a plăcut de dânsul. Părea că știe tot despre locurile astea; om harnic, cu bun simț și zâmbitor. Din păcate nu mai rețin numele său.

De țânțari nu am prea avut parte din cauza secetei. Dar așa nu am avut parte nici de aspectul de mangrove al pădurii. În schimb  mi s-a părut interesant cum lianele de aici se încolăcesc pe orice arbust sau copac. Îl sugrumă practic pe acesta. Pozele sunt grăitoare.

Ca să scurtez povestea, din pădure ne-am dus la o casă din sat, unde ghidul nostru a avut o înțelegere cu proprietarii în privința mesei de prânz. Casă tradițională, vopsită în alb și albastru, cu mese încărcate de bucate. Evident, meniu pescăresc: ciorbă de pește, peștele servit separat cu mămăligă, usturoi, vin, suc, iar la final gogoși. Prețurile sunt rezonabile.

După ce și-au pus oamenii burțile la cale, am făcut cale întoarsă, dar pe alt canal și anume, Cardon.

Am văzut iar nuferi, pelicani, broaște și altele. Înainte de a ajunge la Sulina am trecut și prin canalul cu ciulini din golful Musura. Plin de pescăruși aici, înfometați și curajoși. Dar nu numai. Am văzut cormorani, stârc pitic, lebede și găinușe.

Chiar la intrare pe canalul Sulina, într-un loc știut de barcagiu (același Florian din articolul anterior), am avut o frumoasă surpriză. Am putut admira de foarte aproape 3 cormorani mari și deosebiți. Sunau butoanele la aparatele foto ale tuturor din barcă de zici că eram la cine știe ce eveniment. Din nou, un moment memorabil.

De aici, am traversat canalul Sulina și am debarcat. Urma să ne revedem a doua zi pentru Sfântu Gheorghe.

Per total, o excursie frumoasă, cu o Padurea Letea ce trebuie revizitată. Dar probabil după ce dispun de aparatură foto mai performantă. 🙂

Prin zonă și pe traseu se pot vedea următoarele:

– în apropiere: caii sălbatici, diverse păsări, satul Letea, Cardon, Canalul Bărbosu, altele.

– puțin mai departe: Mila 23, Golful Musura, Canalul cu Ciulini, Gura de vărsare Sulina, etc.

Activități ce se pot face la Padurea Letea:

– plimbări, poze și filmări, relaxare, degustări meniuri tradiționale, birdwatching pe canalele din împrejurimi.

Puteți citi partea a II -a, despre Sulina, aici.

Puteți citi următoarea parte, despre lacurile Roșu, Roșuleț și Tătaru, aici.