Țestoasa bănățeană
Am întâlnit țestoasa bănățeană (Testudo hermanni boettgeri) de 6 ori până acum. Știam de existența ei din 2005 de când fusesem prima dată în Băile Herculane și făcusem câteva drumeții prin zonă. De atunci, am fost de foarte multe ori în zonele din sud-vestul țării unde își are habitatul această reptilă. Totuși, până în 2020 n-am văzut nici una deși am multe zeci de drumeții în zona menționată. Și apoi s-a spart conducta și le-am tot văzut.
Țestoasa bănățeană se găsește în zona Banatului, ea mai numindu-se și țestoasa lui Hermann. Habitatele preferate de reptilă sunt pajiștile, pădurile muntoase, regiunile stâncoase și tufișurile. Eu am văzut țestoasa aceasta atât la marginea pădurii cât și pe munte dar și în zonă deschisă cu tufișuri răzlețe. Ca orice reptilă de la noi, țestoasa bănățeană este ocrotită de lege. Capturarea ei e strict interzisă.
Țestoasa bănățeană este o specie de țestoasă de uscat la fel ca și țestoasa dobrogeană pe care am întâlnit-o de mai multe ori în Măcin.
La noi mai există o specie indigenă, țestoasa de apă (Emys orbicularis), reptilă pe care de asemenea am văzut-o fugitiv pe un canal al Dunării. În afara acestor 3 specii, mai sunt specii invazive, eliberate de om în natură. Mai jos e singura poză pe care o am cu țestoasa de apă.
Țestoasa bănățeană atinge lungimi de 20-25 chiar 30 de cm cu o greutate de aproximativ 2-2,5 kg. Carapacea acestora este bombată având culori de la gălbui, la ocru, maro și cu pete negre. Carapacea are 2 plăci osoase deasupra cozii, aspect care o diferențiază ușor de sora ei dobrogeană care are doar o placă. Coada este relativ scurtă, cu un plus în lungime pentru masculi. De asemenea, plastronul (abdomenul) masculilor este scobit, aspect care facilitează împerecherea. Evident, carapacea prezintă deschizături care permit membrelor, cozii și capului să fie retrase înăuntru. În caz de pericol animalul se refugiază să zic așa înspre interiorul carapacei.
Dacă rețin corect, fiecare segment vizibil central de pe carapace este de fapt o vertebră, iar segmentele alăturate sunt de fapt coastele animalului. Exceptând carapacea osoasă, reptila are pe tot corpul solzi. Capul e relativ rotunjit, cu ochi negri, nări mici și o gură de tip cioc cu care retează hrana.
Picioarele sunt prevăzute cu gheare destul de puternice, care sunt folosite atât la săpat cât și la deplasare. Acestea oferă animalului aderență serioasă. Ca și deplasare mi s-au părut relativ rapide față de cum sunt ele portretizate. Deci se mișcă repejor după ce pune 4×4 în funcțiune.
Mi s-au părut animale sperioase, toate pe care le-am văzut. Nu prea au stat la fotografiat încontinuu încercând să caute adăpost prin vegetație. Modelul de pe spate diferă la fiecare țestoasă și este la fel ca amprenta umană, diferit de la individ la individ. În articol sunt poze de la mai multe țestoase.
Țestoasa bănățeană se hrănește cu diverse ierburi, fructe dar și cu insecte, viermi și melci.
Reptila are nevoie de mediul înconjurător pentru a se încălzi, de aceea diminețile pot fi văzute ieșind din ascunzători. După ce corpul animalului a atins temperatura optimă, acesta se hrănește iar apoi se retrag în ascunzători. Practic cam la fel ca și șerpii și șopârlele.
Când temperaturile scad spre mijlocul toamnei, țestoasa bănățeană se retrage prin scorburi, prin găuri în pământ acoperite cu frunze și crengi și intră în hibernare până primăvara.
Reproducerea la țestoasa bănățeană este un ritual complex ce implică urmărirea femelei, lovirea de aceasta și mușcatul iar apoi împerecherea propriu-zisă. Masculii se pot lupta între ei prin ciocniri și loviri repetate.
Femela poate depune la începutul verii până la 12 ouă pe care le acoperă cu pământ. Femelele pot depune mai multe ture de ouă pe sezon. Temperatura ambientală decide sexul puilor, la fel ca la multe alte reptile.
Țestoasa bănățeană are destui dușmani printre care și omul. Acesta o braconează constant. Dintre prădătorii naturali amintesc viezurii, vulpile, mistreții, coțofanele și alte vietăți.
No Comments