Vipera cu corn

Păi în afară de magie ce aș putea spune? Așa vreau să descriu momentul primei întâlniri cu vipera cu corn, chiar în arealul său. Din start pot spune că e ceva diferit, inedit și emoționant când vezi orice animal pe care îl admiri, liber și sălbatic. Nu se compară starea cu cea de prin grădini zoologice, parcuri, rezervații sau altele. Am făcut la propriu călătorii de mii de km pentru a găsi acest șarpe. Austin Stevens și cei de la National Geographic ar trebui să fie mândri de acest episod. :))))

Și a meritat.  😛

Exemplar de Vipera ammodytes ammodytes.

Să descriem puțin această reptilă.

Vipera cu corn este un șarpe veninos din familia Viperidae prezent în România prin două subspecii: Vipera ammodytes ammodytes și Vipera ammodytes montandoni. Prima este răspândită în zona de sud-vest a României. A doua se găsește în zona de sud-est. Eu am reușit să interacționez până acum doar cu prima subspecie. Zonele pe unde poate fi întâlnită mai des sunt Cazanele Dunării, Valea Cernei, Valea Nerei.

Vipera cu corn este cel mai periculos șarpe din România și din Europa. Veninul nu este așa potent ca al Viperei berus. Dar acesta este injectat în cantități  mult mai mari, aspect ce situează reptila pe locul 1 din punct de vedere al pericolului. Veninul acestui șarpe a provocat puține morți în special datorită antiveninului. Nu este un șarpe agresiv dacă e lăsat în pace. Dacă are ocazia va fugi mereu și se va ascunde din calea omului.

Reglarea temperaturii corporale cu ajutorul soarelui.

Vipera cu corn poate ajunge la dimensiuni de 90-95 de centimetri. Totuși, dimensiunile medii sunt undeva între 60-70 de centimetri. Din zeci de exemplare văzute, doar două au avut către 80-85 de centimetri lungime. Culoarea variază de la cenușiul masculilor la nuanțe maronii, roșcate și cărămizii la femele. Ambele sexe au celebrul zig-zag de culoare neagră sau maro pe spate.

Cea mai importantă diferență față de viperele comune este  capul triunghiular și cornul de pe maxilarul superior. De aici și denumirea populară de viperă cu corn. Acesta este o proeminență cărnoasă de 5-6 milimetri.

Având sângele rece, reptila preferă zonele însorite, stâncăriile, grohotișurile și uneori marginile pădurilor de foioase. Este un șarpe extrem de rapid în atac, dar care se deplasează relativ greoi și încet. De reținut că se camuflează perfect.

Habitat natural.

Hibernează din toamnă până în primăvară. Reproducerea are loc în lunile aprilie-mai iar prin august-septembrie naște pui vii. Puii au dimensiuni de 15-20 de centimetri. Vipera se hrănește cu rozătoare, șopârle, broaște și păsări mici. Viitoarea hrană este mușcată și totodată i se inoculează venin prin colții de 10-12 milimetri. Apoi prada este înghițită întreagă. De regulă începând de la cap. Dar nu întotdeauna.

O șopârlă de ziduri în habitatul viperei.

Cel mai important aspect este că acestui șarpe, deși ocrotit de lege, braconierii încă îi periclitează existența. Alături de braconieri sunt și oamenii neștiutori care îl omoară mai mereu când se intersectează cu el. Fie din frică, fie din prostie.

Ca să fiți siguri că veți ști cu ce șarpe aveți de-a face, în cazul în care găsiți vreunul, trebuie să știți următorul lucru. Majoritatea șerpilor neveninoși din Europa au pupile rotunde cu câteva mici excepții, iar veninoșii au pupile eliptice. Adică mai simplu, asemănătoare pisicii. Regula aceasta nu mai e valabilă în afară Europei. În acest fel aveți ocazia să nu vă impacientați inutil la gândul pericolului. Pentru detalii suplimentare privind identificarea șerpilor, aruncă un ochi aici.

Plus de asta, toți șerpii sunt frumoși și folositori. Asta datorită faptului că se hrănesc în principal cu rozătoare, așa că merită aprecierea noastră. Cu precădere vipera cu corn care este regina Europei! 🙂

Prima dată când am interacționat cu o vipera cu corn a fost prin 2012.  Atunci eram în zona Cazanelor Dunării. Într-o drumeție am văzut reptila retrăgându-se rapid într-o crăpătură dintre stânci. Durase o secundă totul. Plecasem din Cluj special cu gândul de a o poza. Nu a fost să fie. Mi-au mai trebuit câteva drumeții prin sudul țării pentru a reuși asta. Atunci, când s-a întâmplat prima dată, am rămas frustrat că nu apucasem să o văd ca lumea. Nici măcar o poză…

Dar în anul următor mi-am luat revanșa, tot în acea zonă. Apoi de-a lungul timpului, am reușit să mă mai întâlnesc cu această viețuitoare și prin alte zone. De fiecare dată mă trezeam dimineața la ora 5, cu emoție și nerăbdare. Aveam speranța că voi reuși să fac poze frumoase, dacă o să surprind reptila. La orele dimineții ea iese să stea la soare. Și am reușit, zic eu. Prima dată e mai greu. 🙂

În fiecare an, la fiecare revedere momentul regăsirii cu vreun exemplar de vipera cu corn mi se pare magic. Întâlnirea dintre om și animal, societate și sălbăticie. Mulți kilometri făcuți în speranța regăsirii, revederii cuiva drag. Ce să mai… O reptilă ce are nevoie continuă de ocrotirea noastră.

Vă las să savurați pozele.