Drumeție de iarnă pe Vârful Vlădeasa
Am fost pe Vârful Vlădeasa de mai multe ori, atât vara cât și iarna. Iarna parcă mi-a plăcut mai mult, deși nu sunt neapărat adeptul sporturilor de sezon.
Fiind relativ aproape de Cluj-Napoca, masivul Vlădeasa reprezintă un punct de atracție la care pot ajunge rapid când îmi doresc să fac o drumeție de doar câteva ore.
Masivul este asemănător cu Muntele Mare, un alt loc unde am fost de multe ori și care se află chiar mai aproape de orașul meu. În poza de mai jos e Muntele Mare văzut de pe Vlădeasa.
Vârful Vlădeasa are 1836 de metri altitudine și aici este cota maximă atinsă de acest munte, al doilea ca mărime din Carpații Occidentali. Primul este Vârful Bihor (Curcubăta) cu 1849 de metri.
Pe Vârful Vlădeasa am urcat atât dinspre Răchițele, pe lângă cascada Vălul Miresei, cât și dinspre Rogojel. Chiar și cu bicicleta am ajuns pe acest vârf.
La primăvară vrea să caut prin zonele astea locuri cu brândușe. Mi-am amintit acum că sunt locuri numai bune de ’’potecărit’’ și pozat. Parcă văzusem la cineva poze cu brândușe pe lângă Piatra Tâlharului, dacă nu greșesc.
Deși nu sunt așa semeți ca Meridionalii, Apuseni sunt munți frumoși, plin de peșteri, avenuri, chei și pe alocuri sălbatici de-a dreptul. Și la capitolul faună și floră se prezintă excelent. Sunt zone frumoase pe aici care merită văzute…
Turele de iarnă le fac dinspre Rogojel că uneori urc cu mașina până aproape de cabana Vlădeasa. Dacă mă duc mai mult pentru pozat e nevoie să car după mine bagaj suplimentar, trepied, aparatură și atunci prefer așa. Am stat și peste noapte în zonele astea pentru a putea prinde apusul, răsăritul și nu numai.
Chiar pe pârtia mică care e lângă refugiul Salvamont am avut și prima mea lecție de schi. Încă reflectez dacă să mă las prins de acest sport sau să-i rezist. Nu de alta, dar alți bani, altă pasiune, alte investiții. Deja când mă duc în excursii, umplu mașina cu de toate de zici că mă mut. 🙂
Traseul spre Vârful Vlădeasa este unul relativ ușor, căci muntele are aspectul de deal mai mare. Dacă însă e zăpadă multă, urcarea pe vârf poate fi provocatoare. La o tură țin minte că mă afundam la fiecare pas peste genunchi așa că rămăsesem doar în zona cabanei pentru pozat. Tot zic că-mi iau și eu niște rachete de zăpadă de câțiva ani, dar numai nu mă decid.
Dacă se urcă dinspre Rogojel, în mai puțin de o oră sunteți în zona cabanei și a refugiului. Dacă vă grăbiți se poate ajunge și în 30 de minute. De la cabană până pe Vârful Vlădeasa e de mers circa 1 – 2 ore. Evident, acest aspect e dat de ritmul de mers la fiecăruia și de anotimp. Vara se poate scoate sub o oră până pe vârf. De regulă, timpii de parcurs se cam dublează iarna, în funcție de cum e înaintarea prin zăpadă.
Marcajul folosit la urcarea pe Vârful Vlădeasa este punctul roșu. De fapt acest marcaj indică un traseu în circuit care pornește din zona refugiului, urcă pe vârf unde se află și stația meteo iar apoi ocolește pe lângă Pietrele Albe, o zonă mai stâncoasă de aici și apoi te readuce la cabană.
Marcajul din Rogojel spre refugiu și cabană este triunghiul roșu dar și fără marcaj puteți merge lejer căci pe porțiunea aceasta drumul e larg și sunt urme mereu. E foarte ușor de ajuns. Marcajul triunghi albastru care se vede în paralel cu punctul roșu merge la Lacul Floroiu de pe Valea Drăganului. Lacul se poate observa și din apropierea vârfului, dacă vă uitați spre vest (în vale în poza de mai jos și în panorama articolului).
Chiar dacă vorbim despre munți mai mici, iarna traseele pot deveni grele și aici. Anul trecut am prins un ger la un moment dat de ne înghețau efectiv degetele în mănuși. Chiar rețin că într-o noapte se anunțaseră -25 de grade, resimțite -39! Crunt de frig. Ah, iar vântul era în rafale de 100 de km/h. La așa vreme nu cred că le arde multora de drumeții. Voiam să merg chiar în ziua aceea dar până la urmă am renunțat.
Când am rămas peste noapte în zonă am prins niște răsărituri faine. Evident, pe un frig de pușcau pietrele, am fost nevoit să mă trezesc, să mi pregătesc trepiedul, aparatul… O plăcere, nu alta.
Mi-am amintit încă ceva. De pe Vârful Vlădeasa se vede clar Muntele Mare și Munții Rodnei, Țibleșului, Barcăului și alții. Fiind într-o zi în zona refugiului am putut identifica foarte clar Vârfurile Arcer, Țibleș și Bran, (tripleta Țibleșului), Pietrosul Rodnei, Buhăescu, Heniul Mare, etc.
Dacă tot am menționat atâta refugiul Salvamont din zonă să știți că aici veți întâlni oameni super faini pentru care eu am doar respect și apreciere. I-am cunoscut pe câțiva. Bine, am întâlnit salvamontiști de treabă și prin Retezat și la Bâlea, în Călimani și multe alte locuri. Toți mi se pare că merită apreciați.
No Comments