Vârful Lespezi, Munții Făgăraș

Vârful Lespezi este unul dintre cele 8 vârfuri de peste 2500 de metri din masivul Făgăraș. Acesta se află chiar alături de Vârfurile Cornul Călțunului și Negoiu, toate 3 fiind vizibile bine atât din creastă, cât și de mai departe, cum ar fi de pe barajul Vidraru.

Vârful Lespezi are o altitudine de 2517 metri, fiind al cincilea vârf ca înălțime din țara noastră. Din afara Făgărașului, acesta e depășit doar de Parângul Mare. Urcarea pe Lespezi este relativ medie ca dificultate, fără porțiuni tehnice. Se urcă constant până pe vârf, diferența de nivel fiind undeva la peste 1300 de metri. Te solicită un pic, dar e rezonabil. Iar pe traseu ai parte de panorame frumoase cu masivul care te fac să uiți efortul. 😊

Mi-am dorit să urc de mult timp pe Lespezi, chiar după urcarea pe Vârful Negoiu, dar din diverse motive am tot amânat. Evident asta până într-o zi când am decis împreună cu fratele meu să facem o drumeție pe acest vârf. Se anunța o zi de iulie superbă când am ajuns aici așa că era mai mult ca perfect pentru noi.

Startul spre Vârful Lespezi se face de la cabana Piscu Negru, aici fiind zone destule de parcare. Noi am ajuns undeva în jur de 7:30 aici, căci ne-am mai oprit pe drum să admirăm Cascada Capra, Transfăgărășanul, să facem poze, de astea.

De acasă din Cluj-Napoca am pornit undeva pe la ora 3 dimineața, deoarece știam că e nebunie pe la Bâlea. Într-adevăr, la retur se anunța jale pe Transfăgărășan că vedeam din depărtare cât de plin e pe șosea și cât de greu se înaintează, așa că nu ne-am grăbit. Până ne-am schimbat, până am stat la o ciorbă caldă la un local de lângă parcare a mai trecut ceva timp și s-a mai degajat drumul. Doar puțin am stat în trafic chiar în zona tunelului. Dar să revenim.

Traseul spre Vârful Lespezi e marcat cu punct roșu. Începe cu o urcare nu prea abruptă prin pădure și se continuă pe Piciorul Lespezi. Am trecut și pe lângă o stână dar n-au fost probleme, dar să știți să nu fiți surprinși dacă ajungeți pentru prima oară aici.

Urcarea  ne-a transpirat bine, dar asta și datorită căldurii. În iulie, soarele pe munte poate fi neîndurător. Dar pentru că el de multe ori se ascunde printre nori la altitudinile astea, ne bucurăm oricând și oricum de prezența lui.

Timpul scos la urcare a fost 3 ore și un sfert. Se putea și mai repede dar am tot făcut poze că eram bucuros de vremea bună și frumusețea muntelui. La retur am făcut alte 3 ore, mers normal. Pe vârf am stat aproape 4 ore, cu tot cu o devierea care ne-a dus pe Vârful Cornul Călțunului. Era inadmisibil să urcăm până pe Vârful Lespezi și să nu mergem și pe vecinul său, Călțun, alt vârf de peste 2500 m. Dar despre acesta din urmă o să scriu câteva rânduri în alt articol să nu-l încarc pe acesta prea mult. Să scriu mai bine încă puțin despre Vârful Lespezi. 😊

După stâna menționată mai sus, pe dreapta am putut identifica Vârful Lăițel pe care am fost în drumeția spre Negoiu și unde am văzut pentru prima oară capre negre.

Apoi, mai sus începe să se vadă Vârful Vânătarea lui Buteanu, vârf pe care am fost de 2 ori deja.

Și mai sus, deja apar panorame spectaculoase cu trapezul României și cu Negoiu.

Pentru cei care cunosc bine masivul, se pot identifica în dreapta Moldoveanului, inclusiv vârfurile Dara, Hârtopul Darei și Mușetescu. E absolut spectaculoasă creasta masivului…

Au fost și momente cu ceață mai serioasă la un moment dat, dar aceasta s-a cam risipit și am putut admira efectiv muntele în voie.

Și Lacul Vidraru se vede foarte bine din creastă deși e la distanță considerabilă.

La un moment dat, a apărut și un elicopter de la Smurd, aspect care ne-a reamintit că muntele trebuie respectat și tratat cu considerație și atenție. Cineva fusese accidentat aproape de Negoiu și pentru el venise elicopterul. Mă gândesc că treaba fusese serioasă. Chiar pe vârf am putut desluși câțiva oameni.

Și pe Vârful Lespezi au fost mulți drumeți. Puțini s-au încumetat însă să urce și pe Cornul Călțunului. Traseul e mai dificil puțin și necesită atenție sporită.

M-am bucur că am putut face poze în voie. Să vezi toate vârfurile de peste 2500 din metri din Făgăraș în același moment e ceva. Mie mi s-a părut de vis. Am avut o stare aparte în clipele acelea.

Acum, dacă stau să mă gândesc, nu cred că am mai stat atât timp pe vreun vârf. Nu la altitudinea asta cel puțin. Efectiv nu mă săturam de savurat clipele…

Dar cum totul are un sfârșit, la un moment dat am pornit-o la drum. 3 ore de coborâre până la Piscu Negru. Dar mai făceam poze din mers, așa ca chinezul, vorba aia: clic, clic, si dă-i înainte. Vremea a fost perfectă la plecare. O ultimă poză cu Vârful Lespezi.

După cum ziceam mai sus, nu ne-am grăbit către Bâlea, am așteptat. Oricum, aveam timp berechet deoarece voiam să rămânem în zona lacului pentru a face o poza noaptea Transfăgărășanului. Mai speram să rămână senin pentru a putea vedea și poza Centrul Galactic, lucruri pe care le-am și făcut de altfel.

Undeva, pe la ora 2 noaptea am plecat spre casă. Pentru noi fusese o excursie excelentă. Văzut Vârful Lespezi, Călțun, admirat creasta întreagă, pozat Transfăgărășanul, galaxia, Cascada Capra, Bâlea, tot. Ce să mai ceri? Una peste alta, o zi memorabilă pe care evident, sper să o repetăm într-o bună zi. Până atunci, cărări însorite să avem pe unde ne poartă picioarele! 😊