Lacul Știol

Am ajuns la Lacul Știol de două ori până acum. Prima dată anul trecut pe la mijlocul lunii mai, când am mers singur în Pasul Prislop pentru brândușele de primăvară și de acolo la tău. Iar a doua oară recent, într-o drumeție cu iubita și încă un cuplu, tot în căutarea brândușelor.

De Lacul Știol știam de acum 5 ani de când urcasem la Cascada Cailor prima dată. Este traseu între aceste 2 zone de interes dar atunci nu avusesem timp destul. Așadar, anul trecut când aflasem că prin zonă sunt brândușe, am zis că e momentul de o plimbare până la lac.

Pasul Prislop împarte porțiunea respectivă a Munților Maramureșului de Munții Rodnei. Chiar în pas se află și Mănăstirea Prislop. De la mănăstire până la Lacul Știol e traseu relativ lejer, tip plimbare, accesibil oricărui om sănătos.

Traseul este chiar drumul din dreapta bisericii, marcat cu triunghi roșu.

Aici se vede mănăstirea și drumul cum intră în pădure. Apoi urmează poiana Știol și ulterior, lacul.

Mi-aduc acum aminte ce vreme urâtă am prins anul trecut aici. Făcusem o drumeție pe vârful Cornul Nedeii (1778 m) din Munții Maramureșului, care e chiar vizazi. Ploua cu găleata și deși aveam pelerina la mine, am fost ud tot pe interior din cauza transpirației. Am avut și parte de ceață de nu știam la un moment dat pe unde să merg. Am făcut cale întoarsă și când vremea s-a îmbunătățit am refăcut traseul. Nu intru în detalii prea multe acum deoarece o să scriu separat despre drumeția din Munții Maramureșului. Apropo de aceștia, ce panorame superbe sunt către Munții Rodnei, pfuu… Fabuloase!

Spre Lacul Știol am plecat a doua zi. Cum ziceam, îl aveam în gând din 2017. Pe creste se vedea încă zăpadă destulă.

Aveam în plan să urc de la mănăstire până la stâne să văd brândușele, să fac o serie de poze iar apoi să merg la tău. Ulterior, am ales să cobor și până la cascadă. Cele 2 poze de jos sunt de anul acesta.

Vremea se anunța iar înnorată, cu ploaie, destul de rece. Pentru mine era în regulă dacă nu mă uda iar.

Am lăsat mașina în fața mănăstirii și am pornit pe drumul forestier marcat cu triunghi roșu. Acesta pornește chiar de lângă mănăstire. Nu este abrupt tare și cum se înaintează către Poiana Știol unde sunt stânele, chiar e destul de drept. O mare parte din el e practic ca o plimbare prin parc.

O baltă oarecare…

Ca și durată, până la stâne am făcut o oră în ritm lejer. Stânele erau părăsite mai mult ca sigur din cauză că zăpada persista pe culmi. Când m-am apropiat de poalele Vârfului Gărgălău (2158 m) am realizat că pe alocuri zăpada avea de la 10 cm până la 1-2 metri. Lacul Știol e chiar la baza acestui vârf. A doua oară când am fost, zăpada era mult mai puțină și verdele crud prindea contur serios.

Vârful Gărgălău și circul glaciar unde se află lacul Știol. Luciul de apă nu se vede din poziția asta.

Din zona stânelor traseul se desprinde în bandă albastră pentru a ajunge la lac. M-a udat puțin și ploaia dar nu a mai contat căci peisajele din zonele astea sunt superbe. Asta deși era cam înnorat  prima dată când am urcat la lac. Oare cum e când ai parte de vreme bună!? Și anul acesta când am fost aici se anunțase furtună și ploi dar până la urmă a fost frumos.

Anul trecut în zona stânelor erau foarte multe brândușe dar cu petalele închise. Speram la un covor complet roz-violet dar nu se vedea așa. Anul ăsta erau și mai puține. E important să nimerești perioada optimă. Pe munții de vizavi se vedea cam așa ceva. Ce ziceți?

După ce am făcut poze la flori am mers către baza muntelui. Lacul Știol e chiar în căldarea Gărgălăului. Parțial era acoperit de gheață/zăpadă. Nu l-am putut admira chiar în toată splendoarea decât acum în tura a doua.

Mi-a plăcut mult faptul că am fost singur singurel pe traseu anul trecut. Nici la dus nici la întors n-am văzut nici măcar un om. N-am văzut pe nimeni nici la cascadă, nici o mișcare. Doar eu si muntele. Pfuu, ce privilegiu!

E mișto așa, mai aventuros oarecum. Când ești singur te poți duce în ritmul tău, te oprești unde vrei, stai cât vrei, faci tot ce vrei. Lux!

Deoarece vremea nu se anunța prea bună, am stat puțin în zona lacului. Câteva poze și m-am întors la bifurcația marcajelor. Anul acesta însă ne-am tot intersectat cu oamenii pe traseu. Cu unii am și schimbat câteva vorbe cum îi șade bine drumețului.

Să vă zic câte ceva și despre lac și posibilitățile de a ajunge la el. Lacul Știol este un lac glaciar situat la 1850 de metri altitudine, chiar în căldarea Gărgălăului. Evident, vorbim despre Munții Rodnei. Acestuia i se mai spune și Lacul Izvorul Bistriței Aurii sau Iezerul Bistriței. Ați ghicit, de aici izvorăște cunoscutul râu Bistrița.

Prima porțiune a acestui râu, de la izvor până la confluența cu râul Dorna este cunoscută sub numele de Bistrița Aurie. Parcă și Creangă așa o numește la un moment dat. Sper să nu greșesc.

Chiar lângă Lacul Știol mai este un pârâu dar nu am reușit să-i aflu numele. Posibil să fie vreun torent temporar datorat topirii zăpezilor. De regulă, tăurile sunt alimentate masiv din topirea zăpezilor și a precipitațiilor montane, mult mai abundente ca la câmpie.

Lacul Știol se află într-un circ glaciar specific zonelor înalte. Apele Bistriței parcurg cel mai lung traseu montan dintre râurile țării noastre. În trecut era vestit pentru plutărit deoarece se poate ajunge până la Dunăre, după vărsarea în Siret. Pe Bistrița se află un alt lac cunoscut și anume Izvorul Muntelui, zis și Bicaz. Am tot trecut și pe aici în excursiile mele. Acest lac se vede perfect de pe Vârful Toaca din Ceahlău. Recent am trecut prin zonă și am revăzut și Piatra Teiului în apele Bistriței, despre care am și scris. În fine, să revin că am deviat.

Rută:

La lac se poate ajunge și din Complexul Turistic Borșa, nu doar din Pasul Prislop. A nu se confunda cu localitatea Borșa. Din complex este telescaun care vă duce la 10 – 15 minute de Cascada Cailor. Sau pe jos dacă se vrea, pe bandă albastră până aproape de cascadă. De aici sunt 2 variante: banda albastră urcă până în Poiana Știol și continuă spre lac. Sau de la cascadă se poate urca mai abrupt pe triunghi roșu până în poiană, lângă stâne și apoi continuare pe bandă albastră.

Panoramă către Munții Maramureșului din zona lacului. În stânga e Vârful Cearcănul.

Când am fost anul trecut la cascadă de la lac și retur, am ales traseul marcat cu bandă albastră. Mă rog, am mai scurtat puțin prin pădure, dar era zăpadă si am înaintat greoi o bucată. De asta e indicat să nu părăsiți traseul marcat dacă nu aveți experiență, hărți și condiție fizică bună.

Sper ca la următoarea ieșire prin zonă să nu mă opresc doar la Lacul Știol ci să urc și pe Gărgălău. Sunt curios ce panorame sunt de sus. Vă las cu pozele să nu vă plictisesc.