Cheile Nerei, drumeție de anduranță

De mult am vrut să scriu despre Cheile Nerei dar am tot amânat. În ultima vreme am scris foarte puțin deoarece am fost destul de ocupat și probabil că mi-a scăzut puțin și spiritul de ’’mare’’ povestitor. Să vedem ce iese de data aceasta. 😊

Cheile Nerei sunt parte componentă a Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița din județul Caraș Severin. Cheile delimitează Munții Locvei aflați în sud, de Munții Aninei, aflați la nord. Acestea sunt străbătute de râul Nera, care se varsă în Dunăre chiar la granița cu Serbia și unde formează o mini deltă – Balta Nera, loc pe lângă care am fost dar n-am putut explora prea mult deoarece e nevoie de permise speciale atât din partea celor de la Frontieră cât și de la rangeri. Ajunsesem într-o duminică acolo, deci a trebuit să mă mulțumesc cu puțin.

Cheile Nerei se întind între satele Șopotu Nou și Sasca Română. Totuși marea majoritatea care le vizitează o fac din zona Podului Bei. Asta se datorează faptului că de la Podul Bei pleacă cele 2 mari trasee. Unul merge pe Valea Beiului spre Cascada La Văioaga, mai departe spre Lacul Ochiul Beiului și apoi Cascadele Beușniței. Al doilea (cel din dreapta din poza de jos) merge în amonte pe lângă Nera, prin chei, până la Lacul Dracului și apoi spre Șopotu Nou.

Traseul spre Cheile Nerei este marcat cu bandă roșie și e destul de vizibil. Cărarea la fel, e destul de clară chiar daca e foarte multă vegetație în a doua parte a traseului.

De la Podul Beiului sunt circa 13 km până la Lacul Dracului. De la Podul Beiului până la Cantonul Damian sunt 4 km. La Canton se poate campa cu cortul; e loc perfect dacă vă doriți un weekend în natură.

Podul Bei.

Cantonul Damian.

De aici până la Lacul Dracului mai sunt 9 km, cu trecere prin apă. Din acest motiv, traseul spre lac și cheile în sine, sunt considerate dificile. Dacă debitul apei e mare, într-adevăr pot apărea probleme. Dacă e apa mică, e floare la ureche, cel puțin mie așa mi s-a părut. O porțiune care merită menționată este La Cârlige. Aici e prima dată când veți vedea cabluri ancorate în pereții cheilor. Nimic de speriat zic eu.

La Cârlige – Cheile Nerei.

Trecerea Nerei.

Totuși, trebuie ținut cont că vorbim de un traseu lung cu urcări, coborâri, vegetație foarte deasă pe distanțe mari, vipere cu corn, cabluri, umblat pe marginea stâncilor aflate deasupra apei și așa mai departe. Dar e frumos. Merită parcurse cheile, asta fără discuție. 🙂

Apropo de vegetație, am fost prin foarte, foarte multe locuri în țara asta, dar aici mi-am luat la crengi și frunze peste față de m-am plictisit. Se vede că traseul se sălbăticește rapid.

Sunt multe zone deschise în chei, cu vârfuri stâncoase de câteva sute metri care se înalță semeț spre cer. Zona e calcaroasă, tipică sudului țării.

Influența mediteraneeană își face simțită prezența în sud vestul țării noastre. De aici rezultă și o floră și faună specifică. Am văzut viperă cu corn, șarpe de apă, de casă, șarpele lui Esculap, diverse șopârle, păsări, insecte și altele.

Năpârcă – o șopârlă fără picioare, total inofensivă.

Gândac croitor.

Cheile Nerei fiind destul de sălbatice, nu sunt așa parcurse ca alte chei de la noi. De luat în calcul și lungimea acestora de 22 de km de la un capăt la altul, doar dus! Ori excursioniștii, de la destinație mai trebuie și să se întoarcă. 😊

Altă porțiune cu cabluri din chei.

Traseul cum spuneam, este destul de solicitant. Eu l-am făcut de 2 ori până acum. Prima dată însă nu m-am reîntors pe unde am plecat, că m-ar fi prins noaptea. Nu-mi calculasem prea bine timpul și mă gândeam ce alternative aveam. Așa că am decis ca de la Lacul Dracului să urc partea sudică a muntelui pe lângă Ogașul Porcului, ca să ajung în satul Cărbunari unde să caut o cazare sau pe cineva dispus să ne ducă cu mașina la Podul Bei.

Din prima tură prin chei – 2013. Eram cu încălțăminte total nepotrivită din cauză că făcusem niște bășici cu o zi înainte de pe alte trasee. 🙂

Am avut ceva de urcat, solicitant după o zi plină oricum, dar am ajuns cu bine, nu înainte însă de a greși drumul o dată. La vremea acea, în 2013, era marcat relativ slab și rar. În final am avut noroc căci la barul din sat am găsit pe cineva cu o Dacia veche dispus să ne ducă la Podul Bei. 70 de lei am plătit atunci pentru două persoane. Am negociat de la 100, deci a fost bine pentru toți. 🙂

Acum, în 2021 am zis că nu mai fac așa. De data asta am fost cu fratele meu pe care-l puteți vedea în poze. Acum ne-a ajutat experiența anterioară și faptul că am pornit setați pentru tur-retur, dacă era posibil chiar pe lumină. Cheile Nerei nu e o zonă unde ai vrea să faci drumeții noaptea.

Așadar, ne-am trezit la 5:30 și la 6:30 am pornit pe traseu. Noaptea am dormit pe platforma amenajată a mașinii mele, aspect care mă scutește de strâns/șters cortul sau alte pierderi de vreme. Am avut în schimb timp de ceai cald făcut la primus, de mâncat ceva și pregătit bagajul cât mai lejer posibil.

Toți timpii i-am scos sub cei dați de panourile de pe traseu. Asta ne-a permis să stăm liniștiți la Lacul Dracului. Ne-am întors chiar pe lumină înapoi. Am avut vreme de gătit serios, de cocoțat pe dealurile de lângă pod pentru semnal și chiar de alergat pe acolo pentru a ne depăși recordul de pași. 😊) Am scos peste 51 000 de pași, apropo.

La retur ne-am oprit și la această peșteră al cărei nume nu-l cunosc.

Am dat seara o raită și pe La Tunele, o zonă cu porțiuni săpate în stâncă cum se pot vedea și în poze.

Să nu uit, pe traseu sunt câteva izvoare, vreo 3 sau 4 am numărat. Sunt ceva indicatoare, asta pentru cazul în care rămâneți fără apă.

Mașina se poate lăsa la Podul Bei. Aici o las și eu când vin în zonă.

Dacă sunteți prin zonă vă recomand să alocați minim 2 zile pentru locurile astea. E imposibil să parcurgeți și Cheile Nerei și cascadele de pe Valea Beușniței într-o singură zi. Iar aceste obiective merită din plin să fie savurate, să zic așa.

De la Șopotu Nou se fac plimbări cu barca, un fel de rafting cică, dar din ce am văzut eu era mai mult plimbare domoală, chiar mers pe lângă și împins barca din cauza apei mici.

Poate într-o zi încerc și eu o experiență de genul. 😊 Recent am postat și un clip pe canalul de Youtube cu Cheile Nerei.

Ca să nu fac un articol prea lung vă las cu pozele și dacă aveți întrebări vă răspund în secțiunea de comentarii. Dacă ați parcurs deja Cheile Nerei sunt curios cu ce impresie ați rămas. Mie mi se pare foarte atractivă zona, ca tot sud-vestul țării de altfel.

Cărări cu soare să aveți!