Galaxia Calea Lactee
Calea Lactee este galaxia din care face parte Sistemul Solar, loc unde se află planeta noastră. Cu o vârstă de peste 13 miliarde de ani vorbim despre aproape începuturile Universului. Fascinant subiect așa când stai să-l aprofundezi puțin…
Am vrut de vreo 3 ani să scriu puțin despre acest subiect și să postez câteva poze și acum m-am simțit inspirat.
Am fost fascinat de stelele de pe cer mereu. Nu neapărat să sondez ce se află peste tot, deși asta e un subiect super interesant, ci pur și simplu să le văd. Să stau și să mă uit la ele. De câțiva ani le și pozez, dar așa, simplu fără instrumente speciale, doar cu aparatul foto. Sunt multe echipamente care pot duce astro-fotografia la cote înalte dar nu e cazul meu, cel puțin deocamdată. Sunt mulțumit cu ce obțin așa.
Centrul galaxiei Calea Lactee se află în constelația Săgetătorului și concentrația de stele pe care o vedem și cu ochiul liber se numește Centrul Galactic. Planeta noastră ar fi undeva la aproximativ 26.000 de ani-lumină distanță de acest centru.
Pentru că datele se tot modifică privind galaxia, nu mă bag în detalii prea multe că oricum mai am și eu de învățat. Până recent diametrul galaxiei se considera a fi undeva la peste 100.000 de ani lumină. Pentru necunoscători, un an lumină e egal cu distanța parcursă de lumină într-un an, în condițiile în care viteza luminii e aproape 300.000 de km/secundă. În kilometri asta vine 9,460,800,000,000 de km pe an. Deci ori 100.000 și deja vorbim despre niște cifre foarte mari și greu de perceput, de înțeles. Ca o comparație aproximativă, Ecuatorul (linia imaginară care înconjoară Pământul și-l împarte în cele 2 emisfere) are puțin peste 40.000 de km. Cum sună 40 de mii de km față de 946 de miliarde de miliarde de km?… O aruncătură de băț.
Galaxia Calea Lactee ar conține cel puțin 100-200 de miliarde de stele plus planete, praf interstelar și alte formațiuni.
Cercetătorii au dedus că aspectul galaxiei privită de sus e de spirală cu brațe. Noi însă vedem doar o porțiune dintr-un braț care include Centrul Galactic. De pe Pământ, Calea Lactee (porțiunea vizibilă) se vede ca o bandă lăptoasă, de unde și numele dat.
Aici m-am jucat puțin cu distorsiunile.
Pentru cei care nu știu, Centrul Galactic se vede invers în emisfera sudică. Și din ce rețin, în zona Noii Zeelande, acesta s-ar vedea cel mai clar. Cum ziceam, mă declar mulțumit de ce am văzut și am pozat pe unde am fost.
Eu am fost acum 4 ani în deșertul Sahara dar aveam un aparat mai slab și obiectiv la fel, deci n-am reușit să o pozez la adevărata ei valoare să zic așa. N-are sens să zic că am ajuns și eu o dată în Sahara și chiar atunci a plouat puțin. Noroc că s-au dus norii spre mijlocul nopții. În mod normal, în Sahara e cer foarte foarte bun din acest punct de vedere. Merită pozat acolo. Poate voi mai ajunge prin zone bune în viața asta. Sper.
Cer saharian.
Ochiul liber nu vede atâtea detalii dar expunerea lungă a senzorului din aparat vede așa:
Eu, pozându-mă singur.
Deci nu sunt nu știu ce modificări pe care le fac în editare ci pur și simplu ochiul uman nu este adaptat să vadă tot spectrul de culori. Evident, nu vede nici atât de clar. Aici mă refer la pozele simple, nu la cea cu Bucureștiul de mai jos sau cea cu Pământul văzut ca un rotund în centrul imaginii. Mai jos e o compilație din 2 poze suprapuse că am vrut să văd ce iese.
Pentru a putea face poze cu Calea Lactee avem nevoie ca mai multe condiții să fie îndeplinite.
Prima ar fi un cer curat, fără poluare luminoasă. A doua condiție, esențială și asta e luna nouă. Când e lună nouă avem cerul întunecat maxim. Merge însă pozat și câteva zile înainte și după. Avem nevoie de întuneric intens pentru a putea vedea lumina emanată de stelele îndepărtate cât mai clar și bine.
E esențial să avem un cer fără nori, deci senin total și dacă se poate să fim la altitudine deoarece e aerul mai curat și puțin mai rece, aspecte care ajută la vizibilitate. După cum vedeți am poze atât de pe la mare cât și de la munte.
La noi în țară sunt mai multe locuri de unde unde se poate poza Calea Lactee. Față de alte țări stăm încă bine la capitolul poluare. Este destul să ieși din orașele mari la o distanță de 30-40 de km și deja ai cu totul și cu totul alt cer.
Pe lângă aceste aspecte e nevoie de un aparat capabil și obiective pe măsură. Pozele au fost făcute cu diverse obiective și aparate. Nu scriu detalii tehnice aici că nu e cazul acum, dar pentru cei interesați de acest subiect voi organiza ieșiri în care vom aprofunda noțiunile necesare.
De asemenea, am redus calitatea pozelor puțin că ocupau foarte mult loc altfel. Faptul că am 2 semnături pe poze este deoarece unele poze sunt făcute pentru pagina de Facebook cu drumeții iar altele pentru pagina mai profi de fotografie, că am două (Aventură în România și Perfect Focus). Aici pe site pun și poze multe, simple, făcute cu telefonul de regulă sau poze vechi. Pe pagina de fotografie pun doar poze gândite, făcute anume.
Un alt aspect important este că Centrul Galactic este vizibil în emisfera noastră între lunile aprilie-octombrie, cele mai bune luni de observare fiind mai-iunie-iulie. În emisfera sudică e exact invers. Porțiune din Calea Lactee am reușit să pozez și în luna ianuarie, dar nu centrul acesteia.
Eu de obicei pozez cerul când mă duc în drumeții, ca să-mi leg obiectivele, să zic așa. Fac mai multe chestii într-o ieșire. Dar am făcut și drumuri special pentru a vedea un cer anume.
No Comments