Bujorii din Măcin, țestoasele și vipera cu corn
Bujorii din Măcin sau bujorii românești au reprezentat o atracție de prima dată când am fost în Munții Măcin. Nefiind anotimpul potrivit atunci și nici următoarele ture făcute prin acele zone, anul trecut am decis că e momentul să fac o drumeție de primăvară acolo. Mereu fusesem tot prin august și erau căldurile acelea mari, cu praf mult și nenumărați țânțari.
Așadar, am făcut itinerariul unei excursii mai lungi cu fratele meu: Cluj-Napoca – Vulcanii Noroioși – traseul Cozluk, să vedem bujorii din Măcin – câteva zile în deltă în Sfântu Gheorghe – retur prin Moldova să vedem Cascada Putna, câteva mănăstiri (Vasile cel mare, Agapia Veche, Văratec, Sihla, Sihăstria, Secu, Neamț, etc.) – Pasul Prislop, ca să urcăm prin Munții Maramureșului să vedem brândușe că era și vremea lor – acasă. Obiective serioase, multe și împrăștiate prin jumătatea estică a țării.
Revenind la bujorii din Măcin, nici n-am știut ce titlu să aleg pentru acest articol. Am tot oscilat între:
– Cozluk, bujori, țestoase și o viperă cu corn,
– Bujorii din Măcin, țestoasele și vipera cu corn,
– După bujori prin Munții Măcin,
– Traseul Cozluk, în căutarea bujorilor din Măcin.
Până la urmă am optat pentru varianta a doua. Parcă pentru urechea mea suna mai bine așa în timp ce-l concepeam și tot reciteam. Mă rog… 🙂
Perioada optimă pentru bujorii din Măcin variază în funcție de vreme, logic. Eu discutasem cu cineva înainte și-mi stabilisem ulterior să ajung în zonă la început de mai. Mai exact, drumeția asta am făcut-o în 9 mai 2022.
Ținând cont că mulți ajung pe aici dar nu prind bujorii înfloriți, eu mă consider norocos. Din Cluj-Napoca să fi mers până în Măcin și să le fi ratat… ar fi fost frustrare mare. :)))
Traseul Cozluk este un traseu relativ ușor, fără porțiuni dificile. Acesta poate fi parcurs cam de oricine, dacă e sănătos, evident.
În mod normal, traseul are startul la Centrul Turistic din Greci. Dar de aici e un drum prăfos de circa 5 km, doar dus, până la stejarul imens aflat aproape de intrarea în pădure. Aici sunt și 2 porți de metal care cred că delimitează rezervația. La aceste porți găsiți și panouri informative privind traseele, flora, fauna, etc.
Noi, pentru că am ajuns seara târziu, ne-am dus cu mașina până la Copacul lui Bezergheanu, alt stejar celebru din zona aceasta aflat la 100 de metri de Pietrele Mariei.
Aici am dormit pe platforma amenajată din interiorul mașinii și tot de aici am pornit drumeția a doua zi dimineața.
Traseul Cozluk este marcat cu Punct Roșu și în mare parte e de fapt ditamai cărarea. Deci slabe șanse să vă rătăciți.
Pentru cei care vor să scurteze ruta, pot înainta cu mașinile până la stejarul de la marginea pădurii. De regulă pe acolo își lasă oamenii mașinile. E mai sigur așa căci prin zonă sunt stâne cu oi și implicit câini. Dacă nu vă plac câinii de stână sau vă temeți de ei, mergeți până la stejar. Noi am mers pe jos că așa ne-am dorit.
De la Copacul lui Bezergheanu, că și aici tot campează lumea, sunt cam 2 km. Dar merită drumeția la pas căci primăvara e un verde crud prin zonele astea, memorabil! Peisajele sunt foarte frumoase pe aici.
Pentru a vedea o parte din bujorii din Măcin, acest traseu trebuie ales. Zic o parte pentru că mai sunt bujori și prin alte zone din Măcin dar aici abundența parcă e mai mare și traseul mai ușor.
De la Copacul lui Bezergheanu, traseul, care e în circuit, are undeva la vreo 10 km.
De la stejarul cel mare și porțile de metal de care vă spuneam mai sus, se ajunge rapid la cantonul Cozluk unde, se virează dreapta pe lângă clădire, deși cărarea e mai pronunțată spre stânga.
Noi am mers foarte lejer, foarte încet. Am vrut să ne bucurăm de traseu, de natură căci prinsesem zi perfectă. De reținut însă că prin Măcin este foarte cald din luna mai încolo și apă nu se prea găsește. Să aveți la voi apă suficientă pentru hidratare.
De asemenea, vă sugerez să vă luați un spray repelent că e plin de țânțari. Pe lângă asta, vă indic hainele lungi din cauza căpușelor sau un spray și pentru acestea. Totuși, cel mai important aspect din punctul meu de vedere, căci văd cum unii susțin că se poate merge și în teniși pe aici și asta nu e ok, vă recomand bocancii înalți. În Munții Măcin sunt vipere cu corn. O să vă descriu imediat ce și cum că probabil din titlu ați înțeles că și noi am văzut una. Bine, pentru mine asta e o încântare mereu dar știu că pentru majoritatea e ceva de nedorit.
Revenind la traseu, de la canton, în 20-30 de minute am ajuns pe o coamă unde am văzut primele flori. Pentru că eram singurii pe traseu, ulterior ajungându-ne alți drumeți, am avut timp de poze, de admirat, de stat.
Bujorii din Măcin mi s-au părut superbi. Au un roșu aprins, intens, impecabil. Sunt flori foarte frumoase fără doar și poate.
Pentru că nu știam exact câte flori vom vedea pe traseu, am tot făcut poze. Rețin perfect că la un moment dat eram aplecat spre o floare pe care încercam să o pozez și eram atent la vizorul aparatului foto. Fiind aplecat și cu genunchii îndoiți am simți că mă dezechilibrez puțin pentru o clipă. Așadar, pentru că era umbrit totul n-am fost foarte atent și m-am sprijinit cu cotul de o piatră mare care se afla chiar lângă mine. Vreau să vă spun că abia îmi lăsasem aparatul jos de la ochi și am și văzut vipera. Cotul meu era la 20 de cm de șarpe. Am fost surprins pentru o fracțiune de secundă dar am reușit să-i fac rapid câteva poze. Foarte frumos exemplarul, deși mic. Cred că nu avea mai mult de 40 de cm.
Vipera cu corn din Măcin este de fapt una din cele 2 subspecii care trăiesc în țara noastră. În zona de sud-vest avem Vipera ammodytes ammodytes și în Măcin este Vipera ammodytes montandoni. Diferențele între acestea sunt foarte mici. Un aspect ușor de diferențiat e dat de culoare cozilor. Viperele din Măcin au cozile de culoare fisticului, pe când celelalte au culoarea cozilor cărămizie.
M-am bucurat tare mult pentru întâlnirea aceasta căci era prima dată când vedeam vipera cu corn în Măcin, deși am fost de 4 ori pentru drumeții prin zonele astea.
Am reușit să pozez reptila și pe pământ căci părea foarte liniștită. Apoi n-am mai deranjat-o căci se auzeau voci dinspre potecă și mulți au comportamente nasoale în privința șerpilor deși aceștia sunt protejați de lege. Din această cauză vă recomand bocancii înalți. Plus că aceștia susțin mult mai bine piciorul. Cine umblă în teniși pe munte mi se pare că o caută cu lumânarea, sincer. Au fost oameni în teniși care au călcat în fața mea fix lângă viperă în urcarea pe Piatra Iorgovanului. Atât că reptila a ales să se retragă rapid și să nu muște. Dar dacă alegea să facă altfel, nu-i vedeam bine defel pe drumeții respectivi. Și apoi unii se plâng că șerpii sunt agresivi și cine mai știe ce. Să fim serioși, e vina omului. În fine…
De la zona cu vipera, am pornit pe cărare și au început să apară zone tot mai mari cu bujori.
Au început să vină tot mai mulți oameni, că deh, natura te îmbie aici. Adevărul este că totul se prezenta superb – verdeață, cald, senin, flori.
De la un punct de belvedere am reușit să admirăm Pietrele Mariei și depărtările.
În scurt timp am văzut și gușteri și apoi prima țestoasă dobrogeană. În drumeția aceasta am văzut 3 sau 4 țestoase. Mereu am văzut țestoase prin Măcin. Îmi plac mult reptilele și orice întâlnire cu acestea e binevenită. Doar că acestea nu stau prea bine la pozat, nu cum aș vrea eu mai bine zis. 🙂 Mai jos sunt 3 țestoase diferite observate în decurs de o oră.
De pe culmea muntelui se urmărește cărarea, marcajul și se merge tot prin pădure. Zone cu bujori n-am mai văzut pe porțiunea aceasta. Deduc că bujorii pot fi văzuți doar pe prima parte a traseului.
La ieșirea din pădure veți vedea o barieră. De aici se continuă pe drum, pe lângă pădure, până ajungeți să vedeți pe dreapta câmpul deschis și stejarul de la marginea pădurii unde își lasă lumea mașinile.
Deși durata traseului este relativă și diferă în funcție de punctul de start, noi am alocat mai bine de jumătate de zi pentru drumeția aceasta. Am avut pauze foarte lungi și dese. De la stejar cred că ați putea face traseul lejer în 3-4 ore.
De menționat că accesul în rezervație se face cu achitarea unei taxe. La Centrul Turistic puteți cere toate detaliile de care aveți nevoie. Cred că e inutil să mai spun că florile nu se rup ci doar se admiră și pozează. Din păcate sunt mulți care nu țin cont de faptul că se află într-o rezervație și mai vin și alții după ei să o viziteze. Evident, florile și fauna sunt protejate de lege în aceste arii deși ele ar trebui să fie protejate de bunul simț al fiecăruia în primul rând.
No Comments